Afraat înţeleptul: umilinţa în lume
22.11.2007, Vatican (Catholica) - La audienţa generală de miercuri, 21 noiembrie 2007, Papa Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat atenţia către Afraat, cunoscut ca „înţeleptul”, o importantă figură creştină din secolul al IV-lea din Siria. La audienţă, desfăşurată în Piaţa Sf. Petru, au participat în jur de 15.000 de persoane. Papa a explicat faptul că comunităţile creştine din Siria în acele timpuri făceau în esenţă parte din „lumea semitică din care a apărut însăşi Biblia”, o expresie a unei forme a creştinismului „cu formulări teologice care nu veniseră încă în contact cu diferite tendinţe culturale, ci trăia propriile ei forme de gândire”. În aceste Biserici, a continuat el, „ascetismul, sub diferitele forme ale vieţii eremitice, … a jucat în rol important”. „Afraat a făcut parte dintr-o comunitate eclesială aflată la graniţa dintre iudaism şi creştinism”, care era „puternic legată de Biserica mamă din Ierusalim şi… a căutat să rămână fidelă tradiţiei iudeo-creştine al cărei produs simţea că este”.
Sfântul Părinte a remarcat semnificaţia faptului că „Afraat se definea pe sine ca `un discipol al Sfintei Scripturi` … pe care o considera a fi unicul lui izvor de inspiraţie”. În lucrările lui „el prezintă adesea mântuirea adusă de Cristos ca o vindecare şi, aşadar, pe Cristos Însuşi ca un doctor. Păcatul pe de altă parte este văzut ca o rană pe care doar penitenţa o poate vindeca”. Un alt aspect important al scrierilor lui îl constituie „învăţătura lui despre rugăciune şi în particular despre Cristos ca maestru al rugăciunii”. Pentru Afraat, „viaţa creştină se concentrează pe imitarea lui Cristos”, şi a considerat „umilinţa a fi una dintre virtuţile cele mai potrivite pentru discipolul lui Cristos” deoarece „natura omului este umilă şi Dumnezeu este cel care o înalţă cu propria Lui slavă. … Rămânând umili, chiar şi în contextele lor pământeşti, creştinii pot lega o relaţie cu Domnul”.
Viziunea lui despre fiinţele umane şi realitatea lor corporală, a spus Papa, „este foarte pozitivă: trupul uman… este chemat la frumuseţe, la bucurie şi la lumină”. Şi credinţa este cea care „permite caritatea sinceră, exprimată în iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele”. Un alt concept cheie în gândirea lui Afraat este acela al postului, pe care înţeleptul sirian l-a înţeles „în sensul lui cel mai larg: … abţinere de la mâncare ca o practică necesară pentru a fi caritabili, … abţinere de la cuvinte zadarnice sau înjositoare, abţinere de la mânie şi de la posedarea de bunuri”. Papa Benedict al XVI-lea a concluzionat întorcându-se la învăţătura lui Afraat despre rugăciune. „Rugăciunea se realizează”, a spus el, „atunci când Cristos sălăşluieşte în inimile creştinilor, invitându-i la un angajament coerent de caritate faţă de confraţii lor”.
