Prima predică de Advent a pr. Cantalamessa
07.12.2007, Vatican (Catholica) - Identitatea lui Isus pentru credinţă şi istorie şi valoarea castităţii pentru tinerii de astăzi sunt cele două teme din centrul primei predici de Advent ţinută vineri, 7 decembrie 2007, Papei Benedict al XVI-lea şi Curiei Romane de către pr. Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, informează Radio Vatican. Reflecţia cunoscutului predicator din ordinul capucinilor a plecat de la o întrebare frecventă în zilele noastre: „Isus din Nazaret este unul dintre Profeţi?” Istoria mântuirii, a subliniat el, apare constituită din succesiunea a două timpuri: timpul în care Dumnezeu vorbea prin profeţi şi timpul în care Dumnezeu vorbeşte prin Fiul său”. Există desigur o continuitate, dar şi o noutate fundamentală: acum, revelatorul se face revelaţie, revelaţia şi revelatorul coincid.
Referindu-se la opiniile care circulă astăzi despre Isus, predicatorul Casei Pontificale a afirmat că în domeniul studiilor istorice se asistă la un al treia val, după ce primul a fost de tip raţionalist, iar al doilea a susţinut că Isus este de neajuns la nivel istoric. Al treilea val, a observat pr. Cantalamessa, consideră că pentru a stabili autenticitatea unui fapt sau cuvânt al lui Isus este nevoie ca acestea să nu fie în contrast ci compatibile cu iudaismul timpului. Ce înseamnă acest lucru? Dacă pe de o parte se asigură continuitatea revelaţiei, pe de alta, Isus ajunge să se dizolve complet în lumea iudaică, singurul element de deosebire fiind doar anumite amănunte sau vreo interpretare originală a Legii. Se oferă astfel imaginea unui Isus ca simplu evreu între evrei, care nu a făcut aproape nimic nou, dar despre care continuă să se spună, nu se ştie cum, că a schimbat lumea.
În acest context, predicatorul a amintit opera „Un rabin vorbeşte cu Isus”, scrisă de rabinul american Jacob Neusner, căruia Papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat un capitol important în lucrarea sa „Isus din Nazaret”: „Este impresionant schimbul de idei pe care rabinul, după întâlnirea (ideală – n.r.) cu Isus, îl are cu învăţătorul lui la sinagogă. Învăţătorul întreabă: A lăsat ceva deoparte din Torah acest Isus al tău? Rabinul Neusner răspunde: Nimic. Învăţătorul reia: Atunci, a adăugat ceva? Rabinul Neusner afirmă: Da, pe sine însuşi”. Este acelaşi răspuns dat de Sf. Irineu, în secolul al II-lea, celor care se întrebau cu privire la noutatea pe care a adus-o Cristos venind în lume: „Cristos, scria Sf. Irineu, a adus toată noutatea aducându-se pe sine”. Este imposibil să faci din Isus „un iudeu oarecare din timpul său”, la fel de imposibil să-l faci „un simplu om”.
În a doua parte a predicii sale, pr. Cantalamessa a prezentat Adventul sau Postul Crăciunului ca „timp de convertire şi trezire spirituală”. În această viaţă, a observat, suntem expuşi cronic la a cădea din nou în somn, într-o stare de amorţeală şi inerţie spirituală. A citat, astfel, celebrul pasaj din Confesiunile sfântului Augustin, în care descrie paşii convertirii. Găsind textul paulin din Scrisoarea către Romani, Augustin, încă necreştin, citeşte: „(…) este deja ceasul să vă treziţi din somn; într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am primit credinţa” (Romani 13,11). Experienţa Sf. Augustin a amintit de un fapt de cronică recent: spectacolul laureatului cu premiul Oscar, Roberto Benigni, realizat despre Divina Comedie, transmis săptămâna trecută de televiziunea naţională din Italia. Asupra unui punct, „poate involuntar, Benigni a lansat un mesaj care s-ar putea dovedi letal pentru tineri, şi care trebuie rectificat”.
Comicul italian a citat fraza lui Augustin în care se spune: „Dă-mi castitatea, dar nu acum”, ca şi cum mai întâi ar trebui să „le încerce toate”, iar mai apoi, la bătrâneţe, „să practice castitatea”. „Actorul a atribuit fraza `sfântului Augustin`, dar ea nu este a `sfântului` Augustin; este a omului Augustin, încă în păcat, rostită înainte de a se converti”. Tinerii de astăzi, a subliniat, pr. Cantalamessa, nu au nevoie desigur să fie încurajaţi să „se arunce” în toate. Mai degrabă au nevoie de cineva care să le dea motivaţii convingătoare, nu să le fie frică de corpul lor şi de iubire, ci dimpotrivă, să se teamă că le pot risipi pe amândouă. Răul desfrânării, a adăugat predicatorul, constă în a supune raţiunea instinctului, în loc de a supune instinctul raţiunii. Viaţa spirituală nu se reduce desigur numai la castitate şi curăţie, dar este sigur că fără acestea, orice efort în alte direcţii se dovedeşte imposibil. Este o iluzie, a încheiat pr. Cantalamessa, să crezi că poţi pune împreună o adevărată slujire a fraţilor şi o viaţă personală dezordonată, care caută numai plăcerea proprie. Numai cel care ştie să spună nu sieşi este în măsură să spună da semenilor.
