Pe drumul Adventului străluceşte steaua Mariei Neprihănite
08.12.2007, Vatican (Catholica) - În pofida timpului nefavorabil din Roma din ziua de sâmbătă, 8 decembrie 2007, solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, mii de pelerini s-au reunit la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta cuvântul Pontifului şi a se ruga împreună rugăciunea mariană Angelus. Vă oferim alocuţiunea Papei Benedict al XVI-lea după traducerea de lucru a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Pe drumul Adventului străluceşte steaua Mariei Neprihănite, „semn de speranţă sigură şi de mângâiere” (Conciliul Vatican II, Lumen gentium, nr. 68). Pentru a ajunge la Isus, adevărata lumină, soare care a împrăştiat toate tenebrele istoriei, avem nevoie de lumini apropiate de noi, persoane umane care reflectă lumina lui Cristos şi iluminează astfel drumul de parcurs. Şi care persoană este mai luminoasă decât Maria? Cine poate fi pentru noi stea de speranţă mai bine decât ea, aurora care a vestit ziua mântuirii? (cfr Enciclica Spe salvi, nr. 49). De aceea liturgia ne face să celebrăm astăzi, în preajma Crăciunului, sărbătoarea solemnă a Neprihănitei Zămisliri a Mariei: misterul harului lui Dumnezeu care a învăluit încă din prima clipă a existenţei sale creatura destinată să devină Mama Răscumpărătorului, ferind-o de contaminarea cu păcatul original. Privind la ea, noi recunoaştem înălţimea şi frumuseţea planului lui Dumnezeu pentru fiecare om: a deveni sfinţi şi fără prihană în iubire (cfr Efeseni 1,4), după chipul Creatorului nostru.
Ce mare dar a o avea de mamă pe Maria Neprihănită! O mamă strălucind de frumuseţe, transparentă faţă de iubirea lui Dumnezeu. Mă gândesc la tinerii de astăzi, crescuţi într-un mediu saturat de mesaje care propun false modele de fericire. Aceşti băieţi şi fete riscă să piardă speranţa, deoarece par adesea orfani de adevărata iubire, care umple viaţa de semnificaţie şi de bucurie. Aceasta a fost o temă dragă iubitului meu venerat predecesor Papa Ioan Paul al II-lea, care de atâtea ori a propus-o tineretului timpului nostru pe Maria ca „Mamă a frumoasei iubiri”. Nu puţine experienţe ne spun din păcate că adolescenţii, tinerii şi chiar copiii sunt victime facile ale corupţiei iubirii, înşelaţi de adulţi fără scrupule care, minţindu-se pe sine şi pe ei, îi atrag în drumurile fără ieşire ale consumismului: chiar şi realităţile cele mai sacre, precum corpul uman, templu al Dumnezeului iubirii şi al vieţii, devin astfel obiecte de consum; şi aceasta tot mai devreme, deja în preadolescenţă. Ce tristeţe când copiii pierd uimirea, fascinaţia sentimentelor frumoase, valoarea respectării trupului, manifestare a persoanei şi a misterului ei de nepătruns!
La toate acestea ne recheamă Maria, Neprihănita, pe care o contemplăm în toată frumuseţea şi sfinţenia ei. De pe cruce, Isus a încredinţat-o lui Ioan şi tuturor ucenicilor (cfr Ioan 19, 27) şi de atunci a devenit pentru omenirea întreagă Mamă, Mamă a speranţei. Către ea îndreptăm cu credinţă rugăciunea noastră, în timp ce, în mod ideal, ne ducem în pelerinaj la Lourdes unde tocmai astăzi începe un special an jubiliar cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a apariţiilor sale în grota de la Massabielle. Marie Neprihănită, „stea a mării, străluceşte asupra noastră şi călăuzeşte-ne în drumul nostru!” (Enciclica Spe Salvi, nr. 50).
