Postulatorii cauzelor sfinţilor trebuie să fie în slujba adevărului

17.12.2007, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă în Vatican, Sfântul Părinte i-a primit în audienţă pe postulatorii cauzelor de beatificare şi de canonizare de la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. Papa şi-a început discursul către aceştia amintind de apropiata aniversare a 25 de ani de la promulgarea constituţiei apostolice „Divinus Perfectionis Magister”, prin care, în 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a revizuit procedurile cauzelor pentru a răspunde dorinţelor experţilor şi păstorilor care au dorit „proceduri mai uşor de abordat, menţinându-se însă seriozitatea cercetării (cauzei), atât de importantă pentru viaţa Bisericii”.

„Prin beatificări şi canonizări”, a adăugat Papa, Biserica „aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru darul acelor copii ai Săi care au răspuns cu generozitate harului divin, onorându-i şi invocându-i ca mijlocitori”. Biserica „prezintă aceste exemple strălucitoare spre imitare tuturor credincioşilor, chemaţi prin Botez la sfinţenie, obiectivul fiecărei stări de viaţă.” În acelaşi timp, „comunităţile ecleziale conştientizează nevoia, chiar şi în vremurile noastre, de martori capabili să întrupeze adevărul peren al Evangheliei în circumstanţe reale ale vieţii. Sfinţii, dacă sunt corect prezentaţi – în dinamismul lor spiritual şi în realitatea lor istorică -, îşi aduc contribuţia la creşterea atractivităţii Cuvântului lui Dumnezeu şi a misiunii Bisericii. Contactul cu ei deschide calea spre adevărata înviere spirituală, spre convertirea profundă şi spre înflorirea altor sfinţi.”

„Toţi cei care lucrează în cauzele sfinţilor”, a afirmat apoi Papa Benedict al XVI-lea, „sunt chemaţi să se pună în slujba exclusivă a adevărului. Din acest motiv, în timpul anchetei diecezane, declaraţiile martorilor şi dovezile documentare trebuie să fie strânse atât în favoarea cât şi împotriva sfinţeniei sau faimei de sfinţenie sau a martiriului Servitorilor lui Dumnezeu. De aici rolul important al postulatorului, în etapa diecezană dar şi în cea apostolică a procesului; acţiunile lor trebuie să se ridice deasupra criticii, fiind inspirate de corectitudine şi de probitate absolută.”