Papa s-a întâlnit, de sărbători, cu Curia Romană

21.12.2007, Vatican (Catholica) - această dimineaţă, în Aula Clementină, Sfântul Părinte a participat la tradiţionala întâlnire cu Cardinalii, Arhiepiscopii, Episcopii şi membrii Curiei Romane pentru schimbul de urări de Crăciun. „Curia este o `comunitate lucrătoare`”, a spus Papa în discursul său, „susţinută de legături de iubire fraternă pe care sărbătorile Crăciunului le întăresc încă o dată.” Profitând de faptul că 2007 este aproape de final, Pontiful a amintit de unul dintre evenimentele semnificative din acest an: călătoria sa în Brazilia pentru a se întâlni cu participanţii la a V-a Conferinţă Generală a Episcopatului din America Latină şi Caraibe şi cu „Biserica din vastul continent al Americii Latine”.

Referindu-se la întâlnirea cu tinerii de pe stadionul municipal din Sao Paolo, Papa a subliniat: „Există evenimente liturgice care au ca singur efect auto-afirmarea, în care oamenii se lasă purtaţi de ritmuri şi sunete şi sfârşesc câştigând o bucurie doar din ei înşişi. Cu acea ocazie însă […] comuniunea profundă care a apărut în mod spontan între noi, ne-a făcut ca, fiind unii cu alţii să devenim unii pentru alţii. Nu a fost o evadare din viaţa de zi cu zi ci o sursă de tărie pentru acceptarea vieţii într-un mod nou.” Sfântul Părinte a amintit şi de canonizarea fr. Galvao: „Fiecare sfânt care intră în istorie reprezintă o mică porţiune din întoarcerea lui Cristos, o înnoire a intrării Lui în timp, arătându-ne imaginea Sa într-o nouă lumină şi asigurându-ne de prezenţa Lui. Isus Cristos nu aparţine trecutului şi nu este mărginit într-un viitor îndepărtat.”

Tot legat de Brazilia Papa a amintit cum la Fazenda da Esperanca, unde „oameni care au căzut în sclavia drogurilor redescoperă libertatea şi speranţa”, a simţit „puterea înnoitoare a creaţiei lui Dumnezeu”. Şi a continuat: „Trebuie să apărăm creaţia, nu doar gândindu-ne la utilitatea ei, ci pentru ea însăşi – ca un mesaj de la Creator, ca un dar al frumuseţii care este promisiune şi speranţă”. Referindu-se apoi la întâlnirea cu Episcopii brazilieni în Catedrala Sao Paolo, Papa a subliniat cum „experienţa colegialităţii efective şi afectuoase a comuniunii fraterne în slujirea împreună ne-a condus să simţim bucuria catolicităţii. Dincolo şi deasupra tuturor limitelor geografice şi culturale noi suntem fraţi, împreună cu Cristos cel Înviat, Care ne-a chemat să îl slujim.”

Conferinţa de la Aparecida a avut ca temă „Discipoli şi misionari în Isus Cristos, pentru ca în El oamenii să aibă viaţă”. Papa a recunoscut că unii s-ar putea să fi avut de obiectat asupra temei: „Nu a fost oare ea excesiv de concentrată pe viaţa interioară într-o vreme în care marile provocări ale istoriei – nevoia urgentă de dreptate, pace şi libertate – cer un angajament total al tuturor oamenilor de bună voinţă, şi în special al creştinilor şi Bisericii?” Pentru a răspunde obiecţiei, Sfântul Părinte a spus că „este necesar să înţelegem adevărata semnificaţie a temei”. Ideea cheie este aceea a „găsirii vieţii”, şi tema a susţinut că acest obiectiv „poate fi atins prin slujirea lui Isus Cristos şi prin angajamentul faţă de cuvântul Său şi de prezenţa Sa”. A fi discipol al lui Cristos „înseamnă în primul rând a-l cunoaşte” ascultându-i cuvintele. Pentru a-l întâlni pe Cristos „trebuie să ascultăm şi apoi să răspundem prin rugăciune şi prin practicarea a ceea ce ne spune”. „Discipolul lui Cristos trebuie să fie de asemenea un misionar, un mesager al Evangheliei. Şi aici ar putea apare o obiecţie: mai este astăzi legitim să evanghelizezi? Nu ar trebui toate religiile şi filozofiile din lume să coexiste paşnic şi împreună să caute ceea ce este mai bun pentru omenire, fiecare în modul propriu?” Papa a admis că „desigur, trebuie să coexistăm şi să cooperăm în respect şi toleranţă”, dar fără să se anuleze sarcina vestirii Evangheliei.

În acest context Papa Benedict a amintit de scrisoarea primită de la cei 138 de lideri musulmani, „ce dă mărturie de angajamentul lor comun pentru promovarea păcii în lume”. În răspunsul dat, a amintit Papa, „mi-am exprimat susţinerea fermă faţă de astfel de sentimente nobile, şi în acelaşi timp am subliniat nevoia urgentă pentru un angajament armonios pentru apărarea valorilor comune, pentru respect reciproc, dialog şi colaborare. Recunoaşterea împreună a existenţei unui singur Dumnezeu […] este o premisă pentru o acţiune în comun pentru apărarea demnităţii fiinţelor umane, pentru edificarea unei societăţi mai drepte şi mai unite.”

„Cei care au aflat un mare adevăr, cei care au descoperit o mare bucurie, trebuie să o transmită mai departe căci nu pot să o păstreze pentru ei. Pentru a-şi atinge menirea, istoria are nevoie de răspândirea Veştii celei Bune către toate popoarele, către toţi oamenii. Cât de important este ca forţele reconcilierii, păcii, iubirii şi dreptăţii să se unească. […] Şi aceasta se întâmplă cu misiunea creştină. Prin întâlnirea cu Isus Cristos şi sfinţii Săi”, omenirea „este re-echipată cu acele forţe ale binelui fără de care nici unul dintre planurile noastre de ordine socială nu se poate realiza, ci, în faţa presiunii enorme a altor interese, contrare păcii şi dreptăţii, rămân teorii abstracte.” Astfel se răspunde la întrebarea pusă la în prima parte a discursului, întâlnirea de la Aparecida având dreptate „să dea prioritate slujirii lui Isus Cristos şi evanghelizării”, ceea ce nu este în nici un caz o „eronată retragere în viaţa interioară”. De ce? „Pentru că întâlnirea cu Isus Cristos şi cu Evanghelia Lui – şi doar acestea – înnoiesc forţele care să ne facă apţi pentru a da răspunsul potrivit la provocările vremurilor noastre.”

Sfântul Părinte a continuat amintind de scrisoarea pe care a trimis-o în luna iunie Bisericii Catolice din Republica Populară Chineză, în care a oferit „anumite îndrumări pentru rezolvarea, în spiritul comuniunii şi adevărului, a problemelor delicate şi complexe ale vieţii ecleziale din China. Am indicat şi disponibilitatea Sfântului Scaun pentru asumarea unui dialog calm şi constructiv cu autorităţile civile, cu scopul găsirii unei soluţii la diferitele probleme ce privesc comunitatea catolică. […] Sper că, cu ajutorul lui Dumnezeu, acea scrisoare va aduce roadele dorite.”

Apoi Papa a amintit pe scurt despre vizita din septembrie în Austria şi despre întâlnirea cu tinerii în oraşul italian Loreto. La final Sfântul Părinte a spus: „Nu trebuie să ne amăgim singuri: secularismul acestor vremuri […] reprezintă o problemă deloc neglijabilă”. Cu toate acestea „noi ştim şi că Domnul îşi ţine promisiunea: `Sunt cu voi pentru totdeauna, până la sfârşitul veacurilor`.”