Crăciunul este sărbătoarea creaţiei reconstituite

25.12.2007, Vatican (Catholica) - În timpul predicii sale de la Liturghia de Crăciun, celebrată la miezul nopţii în Bazilica Sf. Petru, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre interpretarea dată de Sf. Grigore de Nisa grajdului în care s-a născut Cristos. El a făcut referire la Ioan 1,14 – „Şi-a stabilit cortul în mijlocul nostru” – şi a comentat: „Grigore aplică termenul de cort la cortul trupului nostru, devenit slab şi fără vlagă, expus pretutindeni la durere şi suferinţă. Şi îl aplică apoi la întregul cosmos, sfâşiat şi desfigurat de păcat. Ce ar fi spus oare dacă ar fi văzut condiţiile în care se găseşte astăzi pământul din cauza abuzului energiilor şi a exploatării lor egoiste fără niciun criteriu?”

„Astfel, în viziunea sfântului Grigore, grajdul în mesajul Crăciunului reprezintă pământul maltratat. Cristos nu reconstruieşte un palat oarecare. El a venit ca să redea creaţiei, cosmosului frumuseţea şi demnitatea sa: acest lucru îşi are începutul la Crăciun şi îi face pe îngeri să jubileze. Pământul este reaşezat tocmai prin faptul că se deschide spre Dumnezeu, că dobândeşte din nou lumina sa adevărată şi, în sintonia dintre voinţa umană şi voinţa divină, în unificarea celor de sus cu cele de jos, îşi recuperează frumuseţea şi demnitatea. Astfel, Crăciunul este sărbătoarea creaţiei reconstituite”.

Papa Benedict al XVI-lea a reflectat asupra cuvintelor din Evanghelie care descriu naşterea lui Cristos: „Aceste fraze ne ating inima mereu din nou”. „A sosit momentul pe care Israel îl aştepta de atâtea secole, în timpul atâtor ceasuri de întuneric – momentul aşteptat într-un anume fel de toată omenirea în simboluri încă neclare: ca Dumnezeu să aibă grijă de noi, să iasă din ascunzişul său, ca lumea să fie salvată şi ca El să reînnoiască toate”. Sfântul Părinte s-a concentrat apoi asupra anticipării cu care l-a aşteptat Maria pe Pruncul ei. „Ne putem imagina cu câtă pregătire interioară, cu câtă iubire a întâmpinat Maria acel ceas”, a spus el.

„Scurta referinţă `l-a înfăşat` ne lasă să întrezărim ceva din bucuria sfântă şi din zelul tăcut al acelei pregătiri. Erau pregătite scutecele pentru ca pruncul să fie primit bine”. Cu toate acestea, s-a plâns Papa, „nu era loc de găzduire pentru ei. Într-un anume fel, omenirea îl aşteaptă pe Dumnezeu, apropierea lui. Dar când vine momentul, nu are loc pentru El. Este atât de ocupată cu sine, are nevoie de tot spaţiul şi de tot timpul în mod atât de exigent pentru ale sale, încât nu rămâne nimic pentru celălalt – pentru aproapele, pentru sărac, pentru Dumnezeu. Şi cu cât oamenii devin mai bogaţi, cu atât mai mult umplu toate cu ei înşişi. Cu atât mai puţin poate intra celălalt”.

Pontiful a explicat că fraza Sf. Ioan Evanghelistul „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” reprezintă diferite grupuri de oameni. „Aceasta se referă mai întâi de toate la Betleem: Fiul lui David vine în cetatea sa, dar trebuie să se nască într-un grajd, pentru că nu mai era loc de găzduire pentru el. Se referă apoi la Israel: trimisul vine la ai săi, dar nu este dorit. Se referă, în realitate, la întreaga omenire: Cel prin care a fost creată lumea, Cuvântul creator primordial intră în lume, dar nu este ascultat, nu este primit. Aceste cuvinte ne privesc, în definitiv, pe noi, fiecare individ şi societatea în ansamblul ei… Avem timp şi spaţiu pentru Dumnezeu? Poate intra El în viaţa noastră? Găseşte un spaţiu în noi sau am ocupat toate spaţiile gândirii noastre, ale faptelor noastre, ale vieţii noastre pentru noi înşine?”

Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat recunoştinţa că nu toţi l-au respins pe Cristos: „Există cei care îl primesc şi astfel, începând de la grajd, din exterior, creşte tăcut noua casă, noua cetate, noua lume. Mesajul de Crăciun ne face să recunoaştem întunericul unei lumi închise şi prin aceasta ilustrează o realitate pe care o vedem în fiecare zi. Dar el ne spune, de asemenea, că Dumnezeu nu se lasă închis afară. El găseşte un spaţiu, intrând chiar şi prin grajd… Prin cuvântul Evangheliei, Îngerul ne vorbeşte şi nouă şi în liturgia sacră lumina Răscumpărătorului intră în viaţa noastră. Dacă suntem păstori sau înţelepţi – lumina şi mesajul lui ne cheamă să pornim la drum, să ieşim din închiderea dorinţelor şi intereselor noastre pentru a merge în întâmpinarea Domnului şi a ne închina Lui. Ne închinăm Lui deschizând lumea faţă de adevăr, de bine, de Cristos, faţă de slujirea celor care sunt marginalizaţi şi în care El ne aşteaptă”.

Textul integral al predicii se găseşte publicat pe Catholica.ro la secţiunea Documente.