Este nevoie de curajul Magilor
06.01.2008, Vatican (Catholica) - Lumea are nevoie de speranţa şi de curajul care i-a animat pe Magi, a fost mesajul central al predicii rostite astăzi de Papa Benedict al XVI-lea la Liturghia din solemnitatea Epifaniei Domnului, în Bazilica San Pietro. Evenimentul evanghelic de care aminteşte Epifania, vizita Magilor la Pruncul Isus în Betleem, aminteşte de originile istoriei poporului lui Dumnezeu, a mai spus Pontiful. „Sosirea magilor de la Răsărit la Betleem, pentru a-l adora pe nou-născutul Mesia, este semnul manifestării Regelui universal al popoarelor şi al tuturor oamenilor care caută adevărul”, şi o mişcare opusă „celei de la Babel: de la confuzie la înţelegere, de la dispersare la reconciliere”.
„De atunci au început `timpurile din urmă`, în sensul că planul a fost pe deplin revelat şi realizat în Cristos, dar cere să fie primit de istorie, care rămâne mereu o istorie de fidelitate din partea lui Dumnezeu şi din păcate şi de infidelitate din partea noastră a oamenilor. Însăşi Biserica, depozitară a binecuvântării, este sfântă şi alcătuită de păcătoşi, marcată de tensiunea dintre `deja` şi `nu încă`. La plinirea timpurilor Isus Cristos a venit să ducă la îndeplinire legământul: El însuşi, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, este Sacramentul fidelităţii lui Dumnezeu faţă de planul său de mântuire pentru întreaga umanitate.”
Pontiful a continuat: „Rămâne adevărat ceea ce spune profetul: `bezna învăluie popoarele`. Nu se poate spune, de fapt, că globalizarea este sinonimă cu ordinea mondială, din contră. Conflictele pentru supremaţia economică şi acapararea resurselor energetice, hidrice şi materiilor prime fac dificilă munca tuturor acelora care, la orice nivel, încearcă să construiască o lume justă şi solidară. Este nevoie de o speranţă mai mare, care să permită preferarea binelui comun al tuturor luxului câtorva şi mizeriei multora. Dacă lipseşte adevărata speranţă, se caută fericirea în beţie, în superfluu, în excese, conducând la ruina individului şi a lumii.”
„Cumpătarea, moderaţia nu este atunci doar o regulă ascetică, dar şi o cale de salvare pentru omenire. Este de acum evident că numai adoptând un stil de viaţă cumpătat, însoţit de serioasă angajare pentru o echitabilă distribuţie a bogăţiilor, va fi posibil să se instaureze o ordine de dezvoltare justă şi posibil de susţinut sau durabilă. Pentru aceasta este nevoie de oameni care să nutrească o mai mare speranţă şi să aibă de aceea mai mult curaj. Curajul magilor, care au întreprins o lungă călătorie urmând o stea şi care au ştiut să se îngenuncheze înaintea unui Copil şi să ofere darurile lor preţioase. Avem toţi nevoie de acest curaj, ancorat într-o puternică speranţă. Să ne dobândească aceasta Maria, însoţindu-ne în pelerinajul nostru pământesc cu ocrotirea sa maternă. Amin.
