A fost înmormântat pastorul Petru Dugulescu

07.01.2008, Timişoara (Catholica) - Cunoscutul pastor baptist Petru Dugulescu a încetat din viaţă joi, 3 ianuarie 2008, la Spitalul Judeţean din Timişoara, în urma unui stop cardio-respirator. Înmormântarea a avut loc astăzi, la Cimitirul Eroilor din Timişoara. Cităm în continuare din biografia primită la redacţie. Petru Dugulescu s-a născut în data de 18 noiembrie 1945 la Chelmac, judeţul Arad, într-o familie de credincioşi evanghelici. L-a mărturisit în apa botezului pe Isus Cristos ca Mântuitor în anul 1965, iar la 3 august 1969 s-a căsătorit şi a fost binecuvântat cu 4 copii. A fost pastor baptist în regimul comunist. A fost apreciat ca fiind un luptător al Revoluţiei, un erou al libertăţii şi în decembrie 1989 a rostit împreună cu mulţimea adunată în faţa Operei rugăciunea Tatăl Nostru, fiind recunoscut ca un lider spiritual.

Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a înfiinţat Asociaţia „Isus Speranţa României”. Credinţa şi dragostea pentru oameni l-au motivat să caute resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim, care de curând a împlinit 15 ani. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis un azil de bătrâni şi fete cu handicap la Haţeg, asigurând de asemenea hrana zilnică pentru 40 de bătrâni din Timişoara. Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru două mandate consecutive, începând cu anul 1992 până în anul 2000. El a căutat să-L facă cunoscut pe Dumnezeu cât mai mult, fiind fondatorul Grupului de Rugăciune în Parlamentul României.

O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele două volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Încercând să definească propria slujire pentru Dumnezeu, Petru Dugulescu şi-a aşternut gândurile pe hârtie şi le-a transpus în volume de poezii „Călătorii enigmatici” şi „Apus de Mileniu”. În timpul anilor de slujire pastorală şi socială a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de „Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul „Freedom Fighter Award” („Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival, declarat cetăţean de onoare în 4 state americane, recent numele său fiind inclus în Enciclopedia Personalităţilor din România.