Adoraţie euharistică mondială pentru preoţi
07.01.2008, Vatican (Catholica) - O adoraţie euharistică perpetuă la nivel mondial pentru lipsa de preoţi, şi mai ales pentru victimele abuzurilor sexuale din partea eclesiasticilor, este iniţiativa lansată de Cardinalul Claudio Hummes, care a îndemnat să se promoveze în acest scop adevărate „cenacole euharistice”. Cardinalul prefect al Congregaţiei pentru Cler a recunoscut într-un interviu acordat pentru L`Osservatore Romano, în 5 ianuarie 2008, că „probleme au existat întotdeauna pentru suntem cu toţii păcătoşi”, dar „în acest timp au fost semnalate fapte cu adevărat foarte grave”. Iniţiativa a fost convocată de acest dicaster al Vaticanului printr-o scrisoare datată 8 decembrie 2007.
În mod evident, a subliniat Cardinalul Hummes, trebuie să amintim faptul că aceste evenimente privesc doar o mică parte a clerului: „mai puţin de un procent se confruntă cu probleme de conduită morală şi sexuală. Marea majoritate nu au nimic de a face cu acte de acest gen”. Cu toate acestea, toţi preoţii au nevoie de „ajutor spiritual pentru a continua să îşi trăiască propria vocaţie şi propria misiune în lumea de astăzi”, şi de aceea se propune o iniţiativă gândită în două aspecte distincte: „adoraţia euharistică, perpetuă dacă se reuşeşte, şi maternitatea spirituală pentru preoţi”. „Le-am propus Episcopilor să promoveze în dieceze adevărate `cenacole` în care persoanele consacrate şi laicii să se dedice, uniţi între ei şi în spirit de adevărată comuniune, rugăciunii sub formă de adoraţie euharistică continuă”, a explicat Cardinalul.
Obiectivul este ca „din orice colţ al pământului să se înalţe spre Dumnezeu o rugăciune de adoraţie, recunoştinţă, laudă, cerere şi reparare. O rugăciune neîncetată pentru a trezi un număr suficient de vocaţii sfinte la preoţie şi, totodată, pentru a-i însoţi spiritual, cu un fel de maternitate spirituală, pe cei care au fost deja chemaţi la preoţie”. Destinatarii iniţiativei sunt „toate persoanele vii, începând de la copiii care se pregătesc pentru prima împărtăşanie”. Un rol particular, a adăugat el, va reveni călugăriţelor, care, după exemplul Mariei, „vor putea să adopte spiritual preoţi şi să îi ajute, cu jertfa de sine, cu rugăciunea şi cu penitenţa”. Cardinalul a arătat că vocaţia de a fi mame spirituale pentru preoţi este „prea puţin cunoscută, slab înţeleasă şi de aceea prea puţin trăită, în ciuda importanţei ei vitale şi fundamentale”.
„Indiferent de vârsta sau de starea civilă, toate femeile pot deveni mame spirituale pentru un preot”, a spus el, amintind că aceasta „înseamnă a fi persoane care se roagă pentru un preot anume şi îl însoţesc astfel pentru toată viaţa”, în general în formă anonimă. „Acest lucru, ne-o spune istoria, aduce multe roade spirituale pentru preoţi”, care „îşi cheltuiesc întreaga viaţă, cu toate limitele lor, pentru Dumnezeu şi pentru aproapele”, „predică şi cultivă binele, ajută persoanele”. Într-o societate în care cultura predominantă este „foarte critică, de-a dreptul opusă, faţă de religie”, şi se acţionează adesea „ca şi când credinţa ar trebui să dispară”, toţi creştinii sunt chemaţi să se roage pentru miniştrii lor şi pentru sfinţirea lor, conştienţi de faptul că preoţii sunt „mari binefăcători ai umanităţii”.
