Rugăciunea trebuie să fie stăruitoare
25.01.2008, Iaşi (Catholica) - Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a continuat la Iaşi ieri, de la ora 17.00, în biserica romano-catolică „Sfânta Tereza”. Celebrarea ecumenică a fost prezidată de pr. Anton Farcaş, parohul comunităţii „Sfânta Tereza”. La celebrare au participat opt preoţi romano-catolici şi şase preoţi ortodocşi. Lor li s-au alăturat în rugăciune credincioşi, atât catolici cât şi ortodocşi, prezenţi într-un număr mare la celebrare, informează Ercis.ro. În cuvântul de introducere, pr. Anton Farcaş i-a salutat pe cei are au venit la celebrarea ecumenică şi a vorbit despre exemplul de credinţă, dar mai ales de rugăciune dat la începutul acestor zile de ierarhii din Iaşi ai celor două Biserici (PF patriarh Daniel şi PS Petru Gherghel).
În cuvântul de învăţătură, pr. Mircea Stoleru, paroh la biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Galata, a vorbit despre rugăciune, spunând că şi ucenicii Domnului se rugau, dar aveau o nedumerire: cum să se roage? Îi cer lui Isus să îi înveţe să se roage. „El i-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru, care este rugăciunea cea mai completă şi mai şi mai profundă din tot ceea ce există”, a afirmat pr. Stoleru. „În această rugăciune îl chemăm şi îl mărturisim pe Dumnezeu Tată al nostru, al tuturor, prin aceasta noi fiind fraţi. Evanghelia care s-a citit poartă o semnificaţie deosebită prin conţinutul său. Mântuitorul îndeamnă la insistenţă: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide, ceea ce trebuie să reţinem de aici este că atunci când vrem să obţinem ceva trebuie să avem o insistenţă stăruitoare. Rugăciunea trebuie să fie stăruitoare, perseverentă, consecventă.”
După cuvântul de învăţătură a urmat rugăciunea Tatăl nostru. Apoi, în timp ce credincioşii îşi ofereau unii altora semnul păcii, corul bisericii „Sfântul Anton” a intonat cântecul „Ce bine e când fraţii”, iar corul bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” – Galata a cântat o melodie specifică confesiunii lor. Pr. Anton Farcaş a încheiat cu un îndemn la a mulţumi în primul rând lui Dumnezeu şi Maicii preacurate pentru prilejul oferit de a fi putut participa la aceste rugăciuni.
