Cunoaşterea persoanei este dincolo de ştiinţă
29.01.2008, Vatican (Catholica) - Ştiinţa nu poate determina cine este omul, de unde vine şi încotro merge, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea când i-a primit în audienţă luni, 28 ianuarie 2008, pe participanţii la o conferinţă inter-academică intitulată „Identitatea schimbătoare a individului”, organizată de Academia de Ştiinţe din Paris şi Academia Pontificală de Ştiinţe. În timpurile noastre, a spus el, „ştiinţele exacte, atât naturale cât şi umane, au făcut progrese uimitoare în înţelegerea omului şi a universului său”. Pentru a se evita ispita puternică de a îngrădi identitatea umană în limitele a ceea ce se cunoaşte, „este important să nu ignorăm cercetarea antropologică, filozofică şi teologică, ce evidenţiază şi susţine misterul fiinţelor umane, deoarece nici o ştiinţă nu poate spune cine sunt ele, de unde vin şi încotro se îndreaptă. Cunoaşterea fiinţelor umane este aşadar cea mai importantă dintre toate formele de cunoaştere”.
Papa a arătat că participanţii la conferinţă, „pornind de la problema noii fiinţe, care este produsă printr-o fuziune de celule şi care poartă o nouă şi specifică moştenire genetică”, au evidenţiat anumite „elemente esenţiale din misterul omului”. El, a explicat Papa, este „caracterizat de unicitate. Este o fiinţă creată de Dumnezeu, o fiinţă după chipul lui Dumnezeu, o fiinţă care este iubită şi care este făcută să iubească. Ca fiinţă umană nu este niciodată închis în sine. Poartă întotdeauna o unicitate şi, de la originile lui, este în interacţiune cu alte fiinţe umane. Omul nu este rezultatul unei simple întâmplări, al unor circumstanţe convergente, al determinismului, al unor reacţii chimice. Omul este o fiinţă care se bucură de o libertate ce […] transcende natura lui şi este un semn al misterului unicităţii ce sălăşluieşte în el”.
„Fiinţele umane au capacitatea specifică de a discerne ceea ce este bine”, a concluzionat Papa. „În timpurile noastre, când progresul ştiinţelor atrage şi seduce prin posibilităţile pe care le oferă, este mai necesar ca oricând să educăm conştiinţele contemporanilor noştri pentru a asigura ca ştiinţa să nu devină criteriul binelui, ca omul să continue să fie respectat ca centru al creaţiei, şi ca el să nu devină obiectul manipulării ideologice, al deciziilor arbitrare sau al abuzurilor”. „Întreg progresul ştiinţific”, a afirmat el, „trebuie să fie de asemenea un progres al iubirii, chemat să se pună în slujba omului şi a omenirii, şi să îşi ofere contribuţia la construirea identităţii persoanelor”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
