Tineretul are nevoie de o educaţie reală

29.01.2008, Vatican (Catholica) - Tineretul cere o „educaţie reală”, una care să le dea ceea ce au nevoie pentru a face faţă provocărilor vieţii, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea într-o scrisoare dată publicităţii luni, 21 ianuarie 2008, şi adresată oraşului şi Diecezei de Roma. După rugăciunea Angelus din duminica precedentă, Sfântul Părinte le-a vorbit directorilor de şcoli, profesorilor, părinţilor şi elevilor, marcând astfel Ziua Şcolilor Catolice celebrată în acea zi în Italia. El i-a încurajat, în ciuda dificultăţilor, să îşi continue lucrarea „care are în centru Evanghelia, urmând o programă educaţională care urmăreşte formarea integrală a persoanei umane”.

În scrisoare, Papa Benedict al XVI-lea a arătat că astăzi educaţia „pare a deveni tot mai dificilă. […] Astfel se vorbeşte despre o `urgenţă educaţională`, confirmată de eşecurile care prea adesea încununează eforturile noastre de a forma indivizi multilateral dezvoltaţi, capabili de a colabora cu alţii şi de a da semnificaţie vieţilor lor. Se vorbeşte de asemenea despre `o ruptură între generaţii`, care cu siguranţă există şi este o povară, dar este mai degrabă efectul şi nu cauza eşecului în a transmite siguranţe şi valori”. Sfântul Părinte a spus că părinţii şi profesorii pot simţi „ispita de a renunţa” la educaţie, şi chiar riscă „să nu înţeleagă care este rolul lor”. El a identificat „o mentalitate şi o formă de cultură care conduce oamenii la a se îndoi de valoarea persoanei umane, de semnificaţia adevărului şi a binelui şi, în ultimă instanţă, de bunătatea vieţii în sine”.

În faţa unor astfel de dificultăţi, „care nu sunt insurmontabile”, Papa a spus: „Nu vă temeţi! […] Chiar şi cele mai mari valori ale trecutului nu pot fi pur şi simplu moştenite, trebuie să ni le însuşim şi să le reînnoim prin alegeri personale adesea dificile”. „Cu toate acestea”, a adăugat el, „când temeliile se zdruncină şi certitudinile esenţiale dispar, nevoia de aceste valori se face simţită cu putere. Astfel vedem astăzi că se cere tot mai mult o educaţie reală”. Ea este cerută de părinţi, de profesori, „de societate ca întreg, […] şi chiar de tinerii care nu doresc să fie lăsaţi să facă faţă singuri provocărilor vieţii”. Educaţia autentică „necesită, mai presus de toate, apropiere şi încredere care se nasc din iubire”. Ar fi o educaţie săracă aceea care „se limitează la a comunica idei şi informaţii ignorând marea problemă a adevărului, mai ales a acelui adevăr care poate să călăuzească în viaţă”.

Papa a arătat că „cel mai delicat aspect al educaţiei” este acela de „a găsi echilibrul corect între libertate şi disciplină”, şi că „relaţia educaţională este mai presus de toate întâlnirea a două libertăţi, şi educaţia de succes este formarea pentru folosirea corectă a libertăţii. […] Trebuie, aşadar, să acceptăm riscul libertăţii, rămânând mereu atenţi la… a corecta ideile şi alegerile greşite”. „Educaţia nu se poate lipsi de prestigiul care face credibilă exercitarea autorităţii”, acesta dobândindu-se mai ales „prin coerenţa propriei vieţi”. Sfântul Părinte s-a referit apoi la speranţă ca fiind „sufletul educaţiei”, citând din Enciclica sa „Spe Salvi”. „La rădăcina crizei educaţiei stă o criză a încrederii în viaţă”, a concluzionat el. „Speranţa îndreptată spre Dumnezeu nu este niciodată speranţă doar pentru mine, este întotdeauna speranţă şi pentru ceilalţi. Nu ne izolează ci ne uneşte în bunătate, stimulându-ne să ne educăm unii pe alţii în adevăr şi iubire”.