Cardinalul Franc Rode despre situaţia persoanelor consacrate
02.02.2008, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 2 februarie 2008, în sărbătoarea Întâmpinării Domnului, Ziua Vieţii Consacrate, a fost celebrată, de la ora 17.30, în Bazilica Sfântul Petru, Sfânta Liturghie prezidată de Cardinalul Franc Rode, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică. La sfârşitul celebrării euharistice, în Bazilică s-a aflat şi Sfântul Părinte, care s-a adresat celor prezenţi. Despre situaţia persoanelor consacrate, cu referire la institutele de viaţă consacrată şi societăţile de viaţă apostolică, aflăm mai multe detalii dintr-o prezentare a Cardinalului Franc Rode, publicată pe situl Radio Vatican.
„În lume, persoanele consacrate – şi mă refer aici la călugări şi călugăriţe – numără peste un milion, fiind circa un milion şi patruzeci de mii; dintre aceştia, preoţii călugări sunt în jur de 137.000. Totalul bărbaţilor consacraţi este de circa 196.000, iar numărul femeilor consacrate este în jur de 836.000”. „Viaţă consacrată”, a explicat Cardinalul, „înseamnă că membrii institutelor de viaţă consacrată fac profesiune din sfaturile evanghelice: sărăcie, castitate şi ascultare. Majoritatea acestor institute de viaţă consacrată au viaţă comunitară”. Amintind că „consacrarea fundamentală a tuturor creştinilor este Sacramentul Botezului”, el a îndemnat: „începând cu botezul care ne face să devenim creştini, putem – fiecare, după propria stare de viaţă – să urmăm o viaţă de desăvârşire şi de consacrare Domnului, prin cele două porunci de iubire – de Dumnezeu şi de aproapele”.
Prefectul Congregaţiei Vaticanului a vorbit despre riscul secularizării care „poate fi întâlnit şi în comunităţile de viaţă consacrată, după cum spuneam şi la adunarea superiorilor generali de acum doi ani. Cultura secularizată a pătruns de fapt în unele comunităţi din cauza confundării acesteia cu accesul la modernitate şi cu apropierea de lumea contemporană, cu toate consecinţele acesteia. Indicatorii acestei secularizări ar putea fi rezumaţi astfel: o anumită relaxare în viaţa cotidiană, chiar şi la nivelul limbajului care devine mai mult secular decât religios; reducerea timpului dedicat rugăciunii şi activităţilor comunitare, pierderea vizibilităţii consacrării prin renunţarea la hainele călugăreşti şi preoţeşti şi o orientare din ce în ce mai accentuată spre activitatea socială şi umanitară, în defavoarea evanghelizării”.
În legătură cu vocaţiile, el a arătat că „situaţia este foarte diversificată. Dacă ne referim la Europa occidentală şi la America de Nord, putem spune că trăim o adevărată criză de vocaţii. În ceea ce priveşte America Latină, există o anumită stabilitate atât în congregaţiile de bărbaţi cât şi în cele de femei; în schimb în Africa, sunt multe vocaţii, însă au nevoie de o foarte bună formare. Dar ceea ce surprinde este Asia; unele ţări asiatice – precum Vietnamul, Indonezia, Coreea, Filipine India şi chiar şi China – înregistrează o deosebită înflorire a vocaţiilor şi trebuie să spun că, din câte le cunosc, sunt şi de foarte bună calitate spirituală”.
În încheiere, Cardinalul a arătat că lumea de astăzi aşteaptă de la persoanele consacrate „mai ales mărturia personală legată de trăirea voturilor pe care le-am amintit deja – voturi de sărăcie, castitate şi ascultare – şi de o anumită detaşare de lume, de o alegere clară şi decisă a urmării lui Cristos – care să fie cât mai îndeaproape şi cât mai în conformitate cu Isus, cu stilul lui de viaţă de sărăcie, de castitate şi de ascultare faţă de Tatăl. În acest mod, viaţa consacrată este o chemare de a ieşi din această lume materialistă, ce se închide în orizonturile pământeşti, pentru a descoperi adevăratul destin al omului, destinul etern şi transcendent al acestuia, reprezentat de întâlnirea cu Domnul, în bucuria Cerului”.
