„Aventura” preoţiei este necesară pentru lume
05.02.2008, Vatican (Catholica) - În după-amiaza zilei de sâmbătă, 2 februarie 2008, Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Seminarul Major Pontifical din Roma, cu ocazia sărbătorii patroanei acestuia, Fecioara Încrederii. După ce a prezidat Vesperele, Sfântul Părinte şi-a exprimat bucuria pentru ocazia pe care o are, ca Episcop al Romei, de a vizita „seminarul lui”. „Deoarece darul de a fi copii adoptivi ai lui Dumnezeu a iluminat vieţile voastre”, le-a spus Papa seminariştilor, „aţi simţit dorinţa de a-l împărtăşi cu ceilalţi. De aceea vă aflaţi aici, pentru a dezvolta vocaţia voastră filială şi pentru a vă pregăti pentru viitoarea voastră misiune ca apostoli ai lui Cristos. … A gusta bucuria vieţii cu Dumnezeu Tatăl înseamnă că simţiţi nevoia tot mai imperioasă de a deveni mesageri ai Evangheliei Fiului Său, Isus”.
„Toate acestea nu pot decât să provoace o mare încredere, deoarece darul primit este minunat, umple de uimire şi de o bucurie intimă. Şi astfel puteţi să înţelegeţi rolul pe care îl are Maria în vieţile voastre… faptul că sunteţi fii ai lui Dumnezeu înseamnă că o aveţi pe ea ca mamă”. Papa s-a adresat apoi părinţilor viitorilor preoţi, spunând: „voi sunteţi poate cei mai surprinşi dintre toţi de ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu copiii voştri. Poate v-aţi imaginat pentru ei o misiune diferită de cea pentru care se pregătesc acum. … Să privim la Maria. Evanghelia ne ajută să înţelegem că şi ea şi-a pus multe întrebări despre Fiul ei Isus, şi a reflectat cu privire la El timp îndelungat… Este inevitabil ca vocaţia copiilor să devină într-un anumit fel vocaţia părinţilor. V-aţi descoperit participând la minunata aventură a fiilor voştri”.
„Într-adevăr, deşi poate părea că viaţa unui preot nu trezeşte interesul majorităţii oamenilor, în realitate este cea mai interesantă dintre aventuri şi cea mai necesară pentru lume: aventura de a demonstra şi realiza deplinătatea vieţii la care aspiră toţi. Este o aventură foarte exigentă şi nu ar putea fi altfel deoarece un preot este chemat să îl imite pe Isus”. Sfântul Părinte s-a referit în continuare la două aspecte care caracterizează vieţile seminariştilor. În primul rând, acela al ascultării glasului Domnului, care „necesită o atmosferă de linişte. De aceea, seminarul oferă timp şi spaţiu rugăciunii zilnice; acordă mare atenţie Liturghiei, meditării Cuvântului lui Dumnezeu şi adoraţiei euharistice. În acelaşi timp, vă cere să dedicaţi ore îndelungate studiului: rugându-vă şi studiind, puteţi crea în voi înşivă omul lui Dumnezeu care trebuie să deveniţi, aşa cum se aşteaptă oamenii să fie un preot”.
Papa a continuat: „Mai există un aspect al vieţilor voastre: … aspectul comunitar, care este de mare importanţă. … Comuniunea voastră nu este limitată la prezent ci priveşte şi viitorul. Activitatea pastorală care vă aşteaptă trebuie să vă vadă acţionând uniţi într-un singur trup, un `ordo` al preoţilor care, împreună cu Episcopul, veghează asupra comunităţii creştine”. „Toate acestea slujesc ca o aducere aminte a faptului că Dumnezeu vă cheamă să fiţi sfinţi, şi că sfinţenia este secretul succesului real în slujirea voastră preoţească. Din acest moment înainte, sfinţenia trebuie să fie scopul final al tuturor alegerilor şi deciziilor voastre. Încredinţaţi această dorinţă şi acest angajament zilnic Mariei, Maica Încrederii”. „Urmaţi drumul vostru în seminar cu inimile deschide faţă de adevăr, transparenţă şi dialogul cu cei care vă călăuzesc, şi aceasta vă va permite să răspundeţi simplu şi umil Celui care vă cheamă, eliberându-vă de riscul de a urma un proiect personal”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
