Mulţumirile PS Petru în ceas aniversar
22.02.2008, Iaşi (Catholica) - Ieri a fost sărbătorită la Iaşi împlinirea a 30 de ani de când PS Petru Gherghel conduce Dieceza Romano-Catolică de Iaşi (vezi ştirea separată). La finalul celebrării, la care au participat Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti – IPS Ioan Robu, şi Episcopul Auxiliar de Iaşi – PS Aurel Percă, alături de 171 de preoţi şi numeroşi credincioşi, sărbătoritul, PS Petru Gherghel, a rostit un discurs aniversar. „Am dorit ca jertfa Sfintei Liturghii din această zi să fie punctul central al celui de al 30-lea aniversar de slujire ca Ordinarius şi Episcop de Iaşi”, a spus PS Petru la început. „Am gândit că acest lucru corespunde cel mai bine cu vocaţia mea de preot şi păstor, şi exprimă cel mai potrivit realitatea slujirii noastre: a mea şi a tuturor preoţilor Diecezei.”
„Meditând la anii preoţiei şi ai slujirii mele ca preot, Ordinarius şi Episcop, trebuie să recunosc că în această perioadă am constatat şi mai mult că am fost privilegiat şi m-am bucurat în mod gratuit, fără nici un merit personal, chiar aş îndrăzni să spun în contrast cu lipsurile şi meritele mele, de un mare dar, darul preoţiei şi al alegerii mele ca păstor în fruntea atâtor preoţi şi credincioşi ai Bisericii locale. Pe bună dreptate se verifică şi aici acel mare mister al hotărârii dumnezeieşti. Nu vreau să insist asupra acestui lucru, ci doar să repet că am fost introdus de providenţă într-un mare mister bucurându-mă, fără nici un merit personal, de un mare dar şi o mare responsabilitate. Acest lucru cred că s-a realizat în toţi cei care am primit împreună acelaşi dar al preoţiei şi al slujirii.”
„Îl rog pe Dumnezeu şi pe Cristos, marele preot, să-mi primească prinosul de recunoştinţă pentru tot ce a făcut cu mine şi să nu privească la păcatele şi lipsurile mele, ci la credinţa şi unirea Bisericii sale, la slujirea celorlalţi Episcopi şi confraţi preoţi care au fost înaintea mea sau sunt astăzi în comuniune cu mine la acest popas aniversar. Vă rog să-mi permiteţi ca, o dată cu sentimentele mele de recunoştinţă, însoţite de rugăciunile Sfinţiilor voastre şi ale tuturor celor ce sunt aproape în acest moment, să exprim o rugăciune de preamărire şi mulţumire către Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Preacurate şi a sfinţilor noştri protectori.”
Excelenţa sa a rostit şi o rugăciune de mulţumire, pe care o preluăm integral în continuare: „Mărire ţie, Doamne, mărire ţie în veci de veci! Pentru toate darurile pe care ai binevoit să le îndrepţi spre tot poporul credincios al Diecezei de Iaşi, spre mine, nevrednicul tău slujitor, ca fiu al Bisericii tale, începând de la Botez; pentru darul sfintei Preoţii, alegându-mă printre slujitorii tăi şi trimiţându-mă în via ta cea mare; pentru misiunea încredinţată mie, fără nici un merit, de a fi aşezat în fruntea poporului creştin din Moldova, ca Ordinarius şi Administrator Apostolic, acum 30 de ani; pentru minunatul cler care mi-a stat alături şi m-a susţinut în timpuri grele şi de răscruce, prin care a trecut Biserica noastră locală; Pentru inima inimii noastre, Seminarul Sfântul Iosif şi mulţimea de tineri, dornici să devină slujitori ai altarelor şi ai poporului credincios catolic din Moldova şi din alte părţi; pentru darul libertăţii obţinute, nu prin eforturile noastre, ci numai din bunătatea ta faţă de eroii noştri Episcopi, preoţi şi credincioşi, neînfricaţi şi plini de iubire faţă de Biserica noastră şi faţă de neam; pentru darul episcopatului, al marii preoţii împărtăşit mie, nevrednicului tău slujitor, din voinţa Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, după obţinerea libertăţii şi demnităţii atât de mult aşteptate; pentru nenumăratele daruri cereşti în câmpul pastoral, formativ şi educaţional; pentru multele vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată; pentru atâtea realizări materiale şi spirituale pe care le-a obţinut Biserica locală din bunătatea ta nemărginită în aceşti ani de slujire.”
„Se cuvine să aduc prinosul supremei jertfe a lui Cristos, rugăciunile mele umile de mulţumire şi recunoştinţă, cântarea îngerilor şi a Maicii Preacurate: Sufletul meu preamăreşte pe Domnul! Mărire ţie, Doamne, Dumnezeul nostru! Mărire ţie în veci de veci. Amin.”
