Nimic nu se compară cu Sfânta Scriptură
23.02.2008, Vatican (Catholica) - Deşi alte cărţi ar putea să fie mai bine scrise din punct de vedere literar, nimic nu se compară cu cuvântul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, care adesea „acţionează dincolo de orice explicaţie umană”, a afirmat predicatorul Casei Papale. Părintele capucin Rainero Cantalamessa a făcut această afirmaţie ieri, în timpul meditaţiei de Post ţinută în faţa Papei Benedict al XVI-lea şi Curiei Romane în capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic. Predica s-a intitulat „Isus a început să predice – Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa lui Cristos”, prima dintr-o serie de meditaţii pentru Post. Seria este intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi eficace”, reflectând tema următorului Sinod al Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, ce se va desfăşura în luna octombrie.
Predicatorul Casei Pontificale a început cu o analiză a predicării lui Cristos, care a fost o predicare a Evangheliei „înţeleasă ca vestea bună `a lui` Isus – adică adusă de Isus şi al cărei subiect este Isus – diferită de vestea cea bună `despre` Isus a predicii apostolice succesive, în care Isus este obiectul”. Pr. Cantalamessa a spus că predicarea a fost o parte fundamentală a vieţii lui Cristos şi că „dacă nu există o sărbătoare liturgică specifică a predicii lui Isus este pentru că ea este amintită în fiecare liturgie a Bisericii”. El a adăugat: „cuvintele lui Dumnezeu `venite` o dată pentru totdeauna şi adunate în Biblie redevin `realitate activă` de fiecare dată când Biserica le proclamă cu autoritate şi Duhul, care le-a inspirat, le aprinde din nou în inima celui care le ascultă. […] Cuvântul lui Dumnezeu se revelează în faptul că uneori el acţionează în mod deschis dincolo de înţelegerea persoanei, care poate să fie limitată şi imperfectă, acţionează aproape prin el însuşi, ex opere operato, cum se spune în teologie.”
„Au existat şi vor exista cărţi mai bune decât unele cărţi ale Bibliei, mai rafinate din punct de vedere literar şi mai edificatoare din punct de vedere religios (e suficient să ne gândim la Imitaţia lui Cristos)”, a mai afirmat pr. Cantalamessa, „şi totuşi nici una dintre ele nu acţionează aşa cum acţionează cea mai modestă dintre cărţile inspirate”. Predicatorul a povestit şi o întâmplare cu alcoolic care şi-a depăşit dependenţa de băutură după ce a auzit un pasaj biblic. „Am auzit o persoană dând această mărturie într-un program televizat la care luam parte. Era un alcoolic în ultimul stadiu; nu rezista mai mult de două ore fără să bea; familia era în pragul disperării. L-au invitat împreună cu soţia la o întâlnire despre cuvântul lui Dumnezeu. Acolo, cineva a citit un text din Scriptură. O frază l-a străbătut ca o flacără de foc şi a simţit că era vindecat. Apoi, de fiecare dată când era tentat să bea, alerga să redeschidă Biblia în acel punct şi numai recitind cuvintele simţea cum revine forţa în el, până când acum era total vindecat. Atunci când a vrut să spună care era fraza, glasul i-a amuţit de emoţie. Era cuvântul din Cântarea Cântărilor: `Sărutările tale sunt mai dulci decât vinul` (Cânt 1,2). Aceste cuvinte simple, aparent străine de cazul lui, săvârşiseră minunea.”
Pr. Cantalamessa a subliniat apoi că „există un loc şi un moment în viaţa Bisericii în care Isus vorbeşte astăzi în mod mai solemn şi mai sigur şi este Liturgia cuvântului la Liturghie”. Lecturile Liturghiei, a spus el, „nu au atât scopul de a cunoaşte mai bine Biblia, ca atunci când este citită acasă sau într-o şcoală biblică, cât mai ales acela de a-l recunoaşte pe cel care devine prezent în frângerea pâinii, de a lumina de fiecare dată un aspect deosebit al misterului care urmează să fie primit”. A adăugat apoi: „Acest lucru apare în mod programatic în episodul celor doi discipoli din Emaus: ascultând explicarea Scripturilor inima discipolilor a început să se deschidă, aşa încât apoi au fost capabili să-l recunoască la frângerea pâinii.” A spus apoi că toţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu devin parte a pasajelor biblice: „Cum să nu ne identificăm la Liturghie cu paraliticul căruia Isus îi spune: `Păcatele îţi sunt iertate` şi `Ridică-te şi du-te acasă`, cu Simeon care îl strânge în braţe pe pruncul Isus, cu Toma care atinge tremurând rănile sale? […] Între multele cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le ascultăm în fiecare zi la Liturghie sau la Liturgia orelor, există aproape întotdeauna unul destinat nouă în mod deosebit. Singur, el poate să umple întreaga noastră zi şi să lumineze rugăciunea noastră.”
(Textul predicii a apărut publicat în traducere pe Ercis.ro.)
