LC: O copilă martiră, un Episcop sfânt şi darul Postului
27.02.2008, Roma (Catholica) - Arhiepiscopul Fulton J. Sheen este cunoscut în special de conaţionalii lui, dar faima lui nu se limitează la Statele Unite ale Americii. Seria pentru televiziune „Life is Worth Living” („Viaţa merită trăită”), difuzată între 1952 şi 1957, alături de prezenţa la radio la „Ora Catolică” transmisă de NBC între 1930 şi 1952, pe lângă predicile, discursurile, conferinţele, cărţile şi articole sale şi excepţionala strângere de fonduri pe când era director naţional al Societăţii pentru Propagarea Credinţei, l-au înscris în galeria celor mai importante personalităţi ale Bisericii din SUA din istoria modernă. La puţin timp după moartea sa, la 9 decembrie 1979, au început procedurile care să conducă la beatificarea şi canonizarea acestui remarcabil Arhiepiscop.
Cei care îi cunosc personalitatea ştiu că un element cheie al spiritualităţii Arhiepiscopului Sheen a fost promisiunea de a petrece o oră din zi în prezenţa Preasfântului Sacrament, promisiune pe care a respectat-o în cele şase decenii de preoţie. La un moment dat, prelatul a explicat de unde provine acest angajament al său. Găsim explicaţia în colecţia de predici la novena dedicată Sf. Tereza de Lisieux, în 1973, în Dublin, când se împlineau o sută de ani de la naşterea Micii Flori (cartea a apărut în 2007 sub titlul „St. Therese: A Treasured Love Story”, Basilica Press). Să vedem întâmplarea (în cartea citată, paginile 34-35). În China, se pare că fie în timpul revoluţiei republicane din 1911, fie în timpul răscoalei boxerilor (1899-1901), militanţii anti-catolici au preluat controlul unei parohii catolice. Preotul paroh a fost constrâns la domiciliu forţat în casa parohială, de unde a putut să asiste cu durere la profanarea tabernacolului bisericii. Treizeci şi două de ostii consacrate au fost aruncate atunci pe jos. Dar la scenă a asistat şi o fetiţă de 11 ani. Timp de 31 de nopţi, ea s-a tot întors la biserică. După ce se ruga cu ardoare, consuma de fiecare dată câte o ostie. În a 32-a noapte însă, un zgomot l-a trezit pe paznic. Acesta a urmărit-o, a prins-o şi a bătut-o până la moarte cu patul puştii.
Arhiepiscopul Sheen, care a auzit de martiriul acestei fetiţe pe când era seminarist, şi-a promis că se va ruga câte o oră la Preasfântul Sacrament în fiecare zi, pentru tot restul vieţii. Jertfa ei a fost cea care i-a inspirat acest angajament; şi în fapt acest angajament l-a susţinut în slujirea exemplară demonstrată de-a lungul vieţii. Tânăra eroină nu şi-ar fi imaginat niciodată că printr-un Episcop ea avea să atingă inimile a milioane de catolici. Papa Benedict al XVI-lea spunea în acest sens că iubirea noastră pentru Dumnezeu prin Cristos şi Biserica Sa nu este niciodată izolată, ci are puterea de a-i transforma pe cei cu care interacţionăm; pe cei pe care îi întâlnim şi prin ei pe nenumăraţi alţii. Fie că suntem conştienţi de influenţa pe care o exercităm, fie că nu, ea poate să ajungă în hăurile nopţii spirituale pentru a aduce lumina adevărului şi a speranţei. Articolul din care au fost preluate aceste paragrafe poate fi citit integral în revista electronică Lumea Catholica, www.Lumea.Catholica.ro.
