Teologie spirituală. Teme fundamentale
04.03.2008, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia anunţă apariţia cărţii „Teologie spirituală. Teme fundamentale”, scrisă de pr. Iosif Enăşoae. Cartea apare în colecţia Teologie, în format 14X20, ISBN 978-973-8980-24-2, are 406 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 25 RON. Autorul acestei lucrări este binecunoscut cititorilor de literatură catolică prin lucrările sale de teologie spirituală publicate la editura Sapientia („Valoarea salvifică a suferinţei în magisteriul papei Ioan Paul al II-lea” – 2003; „Preoţia în acţiunea de sfinţire a omenirii” – 2003; „De la kerigmă la cateheza sistematică” – 2007), iar imboldul pentru această nouă carte l-a constituit constatarea creşterii interesului multor persoane pentru valorile spirituale.
Teologia spirituală sau spiritualitatea (din lat. spiritualitas) se referă atât la valorile spirituale, cât şi la concepţiile şi practicile proprii ale unei religii sau ale unei confesiuni creştine (de ex., spiritualitate catolică, ortodoxă etc.) sau ale unui ordin călugăresc (de ex., spiritualitate benedictină, franciscană etc.). Părintele Enăşoae mărturiseşte că lucrarea sa nu-şi doreşte decât să fie o completare modestă, în linia Cartei Sinodale a Diecezei de Iaşi, a unor teme de teologie spirituală din lucrarea Cântare sfinţeniei, scrisă de pr. Cristinel Fodor, director spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, apărută în anul 2007, la editura Sapientia a acestui Institut. A avea o credinţă clară, conform Crezului Bisericii, este adesea etichetat drept fundamentalism, citim în prezentarea cărţii apărută pe ITRC.ro. În timp ce relativismul, adică a te lăsa dus de colo-colo de orice curent de învăţătură, apare drept unica atitudine care e la înălţimea timpurilor de azi. Se constituie o dictatură a relativismului, care nu recunoaşte nimic drept definitiv şi care lasă drept unică măsură doar propriul eu şi dorinţele acestuia.
Noi, în schimb, avem o altă măsură: pe Fiul lui Dumnezeu, adevăratul om. El este măsura adevăratului umanism. O credinţă adultă nu este aceea care urmează moda şi ultima noutate; credinţa adultă şi matură este aceea care este profund înrădăcinată în prietenia cu Cristos. Această prietenie ne deschide spre tot ceea ce este bun şi care ne oferă criteriul pentru a discerne între adevărat şi fals, între înşelăciune şi adevăr. Această credinţă adultă trebuie să o maturizăm, spre această credinţă trebuie să călăuzim turma lui Cristos. Şi această credinţă – numai credinţa – realizează unitatea şi se împlineşte în iubire. Tocmai de aceea, autorul mărturiseşte împreună cu Papa Paul al VI-lea că vrea să se reaprindă interesul pentru chestiunile referitoare la perfecţiune; nu atât pentru a elabora noi teorii, cât mai ales pentru a genera noi energii (ES 19). Teologia spirituală dispune de izvoare şi de mijloace pentru a realiza acest deziderat atât prin reflecţia sapienţială cât şi prin utilizarea cu înţelepciune a pedagogiei creştine, afirmă autorul ca o concluzie la apariţia acestei cărţi.
Cele 16 capitole ale prezentului volum sunt ca o invitaţie la o călătorie în universul tainic al misticii creştine, aşa cum s-a concretizat ea în experienţa Bisericii şi îl invită pe cititor la redescoperirea lui Cristos, unicul Mântuitor care va salva lumea, după cum spunea şi Papa Ioan Paul al II-lea (NMI 29).
