Vindecare miraculoasă atribuită Cardinalului Pironio

04.03.2008, Buenos Aires (Catholica) - Cauza de beatificare a Cardinalului Eduardo Pironio (1920-1998), fost preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici, ar putea avansa dacă vindecarea unui băiat de 15 luni care s-a otrăvit cu vopsele va fi declarată ca miraculoasă. Vice-postulatorul cauzei, Beatriz Buzzetti Thomson, răspunde de investigarea vindecării totale a copilului, a cărui identitate nu a fost dezvăluită şi care acum are doi ani şi jumătate.

Conform unor articole din presa locală, după accident părinţii copilului s-au rugat Cardinalului Pironio pentru mijlocirea salvării copilului lor. Starea acestuia s-a îmbunătăţit, părăsind spitalul cu certitudinea medicilor că, dacă va supravieţui, va suferi complicaţii pe termen lung. Rugăciunea, pe care părinţii au găsit-o pe spatele unei iconiţe, aprobată de Conferinţa Episcopală din Argentina, spune: „Dumnezeule, Tatăl nostru, Tu l-ai chemat pe servitorul Tău Eduardo Francisco Pironio să îţi slujească ca preot şi ca Episcop Biserica, mângâiat de asistenţa maternală a Fecioarei Maria, şi l-ai făcut un vestitor bucuros al speranţei şi crucii. Ajută-ne ca, după exemplul lui, să proclamăm şi să dăm mărturie de credinţa noastră cu inimă milostivă şi, prin mijlocirea sa, dă-ne harul pe care ţi-l cerem cu încredere. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.”

Eduardo Francisco Pironio s-a născut în Nueve de Julio, Argentina, la 3 decembrie 1920. A fost al 22-lea copil al unei familii de imigranţi italieni. La vârsta de 18 ani a intrat în seminarul La Plata. A studiat teologia în Europa şi a fost rector al seminarului din Buenos Aires iar mai apoi decan de teologie la Universitatea Catolică din Argentina. A fost Episcop auxiliar de La Plata, Episcop de Avellaneda şi apoi de Mar del Plata. A lucrat şi ca secretat şi preşedinte al Consiliului Episcopilor din America Latină. A fost creat Cardinal de către Papa Paul al VI-lea în 1976. La finalul guvernării Mariei Estela Martinez de Peron şi a dictaturii militare ce a urmat, a primit ameninţări cu moartea, fiind transferat la Roma.

A participat la Conclavurile ce l-au ales pe Papa Ioan Paul I şi pe Papa Ioan Paul al II-lea. Acesta din urmă l-a numit preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici în 1984, post deţinut până în 1996. A fost unul dintre arhitecţii Zilelor Mondiale ale Tineretului. A fost şi prefect al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică. A murit la Roma la 5 februarie 1998, de cancer osos, fiind îngropat în Sanctuarul Fecioarei de la Lujan, Argentina. Cauza de beatificare i-a fost deschisă la 23 iunie 2006.

Video

Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
Despre Cardinalul Eduardo Pironio.