Întâlnire despre căsătoriile mixte
12.03.2008, Sofia (Catholica) - Cea de-a opta întâlnire anuală a preşedinţilor Conferinţelor Episcopale din Europa de Sud-Est, la care a participat şi Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, IPS Ioan Robu, s-a desfăşurat între 28 februarie şi 2 martie 2008 la Sofia, în Bulgaria, şi a avut ca temă „Pregătirea logodnicilor şi însoţirea spirituală a soţilor”. Problematica principală despre care s-a vorbit a fost constituită de căsătoriile mixte, aflăm dintr-un material din L`Oservatore Romano, apărut în traducere pe Ercis.ro.
Au fost reprezentate şapte conferinţe episcopale: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Grecia, România, Conferinţa Episcopală Internaţională „Sfinţii Ciril şi Metodiu” – Serbia, Muntenegru, Macedonia şi Kosovo – şi Turcia. Comunicatul final, aprobat de episcopi şi difuzat la terminarea lucrărilor, porneşte de la recunoaşterea oportunităţii şi a riscurilor. A fost de asemenea anunţată realizarea unui ghid cu orientările de fond – la nivel eclezial, juridic şi pastoral – pentru a ajuta perechile şi lucrătorii pastorali. Textul, conform previziunilor, va fi aprobat în următoarea sesiune de lucrări, care va avea loc în Turcia între 3-8 martie 2009.
Argumentul întâlnirii de la Sofia, ale cărei lucrări au fost moderate de Cardinalul Vinko Puljic, Arhiepiscop de Sarajevo, şi de IPS Ioan Robu, continuă, de fapt, reflecţia începută anul trecut la Oradea, despre căsătoriile mixte şi familia în Europa. Căsătoriile mixte constituie majoritatea în rândul catolicilor din Europa de Sud-Est, însă numărul lor este în creştere peste tot. Situaţii care, afirmă Episcopii, „sunt o şansă deosebită pentru dialogul ecumenic şi interreligios, dar şi un loc unde apar probleme care trebuie înfruntate cu seriozitate”. Pentru căsătoriile dintre catolici, ortodocşi şi protestanţi există baza comună a botezului, „dar lipseşte aceeaşi viziune teologică în privinţa sacramentalităţii căsătoriei”. Pentru căsătoriile dintre catolici şi necreştini, în special musulmani, există apoi „riscul pierderii credinţei pentru partea creştină, al intrării în indiferentism religios, al despărţirilor, al dependenţei de familii, al impunerilor care cad adesea asupra femeii, al izolării de propriul grup etnic, al pierderii identităţi şi al dezorientării pentru educaţia copiilor”.
Răspunsul găsit, păstrând experienţele existente în fiecare ţară, trece printr-o pregătire corespunzătoare a logodnicilor. Însă „faptul decisiv” este „însoţirea soţilor”, adică necesitatea de a redescoperi drumuri de formare şi cateheze care să urmeze după momentul căsătoriei. „Trebuie să constituim nuclee familiare care să fie la rândul lor evanghelizatoare” – explică Mons. Aldo Giordano, secretar general al CCEE – subliniind importanţa de „a crea reţele între familii”, ajutându-le cu „preoţi pregătiţi în pastoraţia familială”. Apoi este necesar, conform Mons. Giordano, „să se dea spaţiu acelor mişcări şi noilor comunităţi care între carismele lor au aceea de a aduna familiile”. Arhiepiscopul grec Nikólas Printesis, în intervenţia sa, a scos în evidenţă importanţa pentru logodnici de a redescoperi sacramentele Spovezii, Euharistiei şi Căsătoriei şi a legăturii indisolubile dintre ele.
Una dintre problemele principale în raporturile cu ortodoxia, a subliniat prof. Miron Sikiric din Bosnia Herţegovina, este cea a concepţiei diferite privind indisolubilitatea, divorţul şi recăsătorirea. O diversitate care uneori creează probleme grave, ca în cazurile în care un ortodox divorţat cere căsătoria catolică. De asemenea, o problemă „dificilă” şi „delicată” este pusă de educaţia religioasă a copiilor. „Faptul că în ţările din Europa de Sud-Est, Biserica Catolică trăieşte în diaspora şi că în majoritatea cazurilor sunt moştenitori ai unei dominări comuniste care a încercat să dezrădăcineze religia”, se arată în comunicatul final al lucrărilor, „explică de ce pastoraţia familială este încă `tânără` şi de ce interesul nu este atât faţă de marile structuri sau proiecte, ci pentru căutarea de drumuri autentice care pot fi parcurse”.
