Rugăciunea este o necesitate

13.03.2008, Vatican (Catholica) - Rugăciunea nu este ceva „extra” în viaţă, ci mai degrabă hrana necesară pentru suflet, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, 12 martie 2008, din Aula Paul al VI-lea, în care şi-a dedicat reflecţia figurilor lui Boetius şi Cassiodorus. Marcus Aurelius Cassiodorus a fost contemporan cu Boetius, un calabrez care s-a născut în anul 485 şi a murit în jurul anului 580. A fost un om „cu o bună poziţie socială şi dedicat vieţii politice şi culturale cum puţini alţii au făcut-o în Imperiul Roman de Apus din timpul său”.

„Conştient de nevoia de a nu lăsa ca patrimoniul uman şi umanistic acumulat în epoca de aur a Imperiului Roman să dispară în uitare, Cassiodorus a colaborat generos – şi la cele mai înalte nivele ale responsabilităţii politice – cu noile popoare care intraseră între graniţele imperiului şi se stabiliseră acum în Italia. El a oferit de asemenea un exemplu de alăturare a culturilor, a dialogului şi a reconcilierii”. Deşi evenimentele l-au împiedicat de la a-şi împlini visul în domeniul politic, el a orientat în curând ideea de a „recupera, păstra şi transmite posterităţii vasta proprietate culturală a strămoşilor” către fondarea unei mănăstiri.

Cassiodorus a fondat Vivarium, „o mănăstire organizată în aşa fel încât munca intelectuală a călugărilor era considerată extrem de valoroasă şi vitală. El a aranjat de asemenea ca acei călugări care nu aveau o educaţie intelectuală să nu se ocupe doar cu lucrurile materiale, cum ar fi agricultura, ci şi cu transcrierea manuscriselor… Acest lucru trebuia făcut fără a pierde din vedere angajamentul monastic şi spiritual creştin şi al carităţii faţă de săraci”. Învăţătura centrală a lui Cassiodorus, care se găseşte mai ales în lucrarea sa „De anima e nelle Institutiones divinarum litterarum”, este aceea că rugăciunea, hrănită de citirea Bibliei, în special a Psalmilor, „deţine întotdeauna o poziţie centrală ca hrană necesară pentru toţi”.

„Căutarea lui Dumnezeu, orientată către contemplarea lui”, a arătat Sfântul Părinte, a fost pentru Cassiodorus, „ţelul permanent al vieţii monastice”. Reflectând asupra principalei lucrări a lui Cassiodorus, Papa a spus: „Şi noi trăim în timpuri în care culturile se întâlnesc, în care violenţa ameninţă să distrugă cultura, în care avem datoria de a transmite marile valori şi de a învăţa noile generaţii căile păcii şi reconcilierii. Vom putea face acest lucru întorcându-ne spre Dumnezeu şi spre chipul său uman, Dumnezeu revelat nouă în Cristos”.