Dumnezeu, nu soarta, ne guvernează vieţile
13.03.2008, Vatican (Catholica) - Pentru a evita căderea în fatalism, care poate stinge speranţa, Papa Benedict al XVI-lea le-a amintit credincioşilor, în cadrul audienţei generale de miercuri, 12 martie 2008, din Aula Paul al VI-lea, că Dumnezeu are puterea de a ne salva. Papa a dedicat reflecţia sa figurilor lui Boetius şi Cassiodorus, amintind că Boetius s-a născut într-o familie nobilă din Roma în anul 480, şi a devenit senator la vârsta de 25 de ani.
„Cu toate că era atât de activ în viaţa publică, Boetius nu şi-a neglijat studiile. În particular, s-a dedicat unei mai profunde înţelegeri a subiectelor de natură filozofică şi religioasă. A scris de asemenea manuale de geometrie, muzică şi astronomie, toate cu intenţia de a transmite marile culturi greacă şi romană noilor generaţii ale noilor timpuri. În eforturile sale de a promova unitatea celor două culturi, el a folosit filozofia greacă pentru a promova credinţa creştină, năzuind din nou spre o sinteză între moştenirea greco-romană şi mesajul evanghelic. De aceea Boetius a fost calificat ca ultimul reprezentant al străvechii culturi romane şi primul reprezentant al intelectualilor medievali”.
Papa Benedict al XVI-lea a amintit cea mai cunoscută lucrare a acestui gânditor, „De Consolatione Philosophiae”, pe care a scris-o când se afla în închisoare, „pentru a da un anumit sens detenţiei nejustificate”. „El a fost judecat şi condamnat la moarte, şi executat în 23 octombrie 524, la vârsta de doar 44 de ani”. Pontiful a explicat că în „De Consolatione Philosophiae”, Boetius caută mângâiere, lumină şi înţelepciune, şi poate să vadă clar care sunt bunurile aparente şi bunurile reale. Prietenia, de exemplu, este un bun adevărat care „nu dispare niciodată, chiar dacă eşti în închisoare: cel mai mare bun”, a adăugat Sfântul Părinte, „este Dumnezeu”.
El a continuat: „Boetius a învăţat şi acum ne învaţă pe noi să nu cădem în fatalism, care stinge speranţa. El ne învaţă că nu soarta ne guvernează vieţile – Providenţa o face, şi Providenţa are un chip. Îi putem vorbi Providenţei deoarece Providenţa este Dumnezeu. Aşadar, chiar şi în închisoare poţi încă să te rogi, să îi vorbeşti”. Vorbind despre moartea timpurie a filozofului, Papa Benedict al XVI-lea a arătat că este „condamnabil ca cineva să fie torturat până la moarte […] pe motivul propriilor idealuri politice şi religioase. Boetius, simbol al numărului imens de deţinuţi, arestaţi pe nedrept din toate timpurile şi regiunile în istoria noastră, este o poartă prin care putem contempla misterul răstignirii pe Golgota”.
