Învierea lui Cristos să fie pentru lume izvor de speranţă
24.03.2008, Vatican (Catholica) - După slujbele din Săptămâna Sfântă şi celebrările Vigiliei pascale şi Duminicii Paştelui, Papa Benedict al XVI-lea se află la reşedinţa pontificală de vară de la Castel Gandolfo unde luni, a doua zi de Paşti, a recitat antifonul marian pascal „Regina coeli” împreună cu credincioşii, locali şi pelerini, reuniţi la amiază în curtea interioară a Palatului apostolic. În scurta sa alocuţiune, Pontiful a explicat semnificaţia şi importanţa aclamaţiei „aleluia” şi a antifonului „Regina coeli laetare – Bucură-te Regină a cerului” care înlocuieşte în timpul pascal, adică până la Rusalii, rugăciunea „Angelus – Îngerul Domnului”. Apoi, după recitarea rugăciunii mariane, a amintit că pe 24 martie se celebrează Ziua anuală de rugăciune şi de post pentru misionarii martiri şi Ziua Mondială pentru lupta împotriva tuberculozei. Vă oferim textul alocuţiunii după traducerea făcută de Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În solemna Vigilie pascală a revenit şi a răsunat din nou, după zilele Postului Mare, cântarea „Aleluia”, cuvânt ebraic cunoscut la nivel universal, care înseamnă „Lăudaţi pe Domnul”. În zilele timpului pascal această invitaţie de a da laudă lui Dumnezeu trece din gură în gură, de la inimă la inimă. Răsună ca ecou începând de la un eveniment absolut nou: moartea şi învierea lui Cristos. „Aleluia” a înmugurit în inimile primilor ucenici şi ucenice ale lui Isus în acea dimineaţă a Paştelui, la Ierusalim… Pare aproape că auzim vocile lor: pe cea a Mariei din Magdala, care cea dintâi l-a văzut pe Domnul înviat în grădină aproape de Calvar; vocile femeilor, care l-au întâlnit în timp ce alergau, înfricoşate şi fericite, să dea ucenicilor vestea mormântului gol; vocile celor doi ucenici, care se îndreptau spre Emaus cu faţa tristă şi seara s-au întors la Ierusalim plini de bucurie că i-au ascultat cuvântul şi l-au recunoscut „la frângerea pâinii”; vocile celor unsprezece apostoli, care în aceeaşi seară l-au văzut apărând în mijlocul lor în cenaclu, arătându-le rănile cuielor şi suliţei şi spunându-le: „Pace vouă!” Această experienţă a înscris o dată pentru totdeauna „Aleluia” în inima Bisericii!
Din această experienţă derivă şi rugăciunea pe care noi o recităm astăzi şi în fiecare zi din Timpul pascal în locul rugăciunii Angelus: antifonul marian „Regina caeli”. Textul este scurt şi are forma directă a unui anunţ: este ca o nouă „bună vestire” pentru Maria, dată acum nu de un înger, ci de către creştinii care o invită pe Mamă să se bucure pentru că Fiul său, purtat de ea în pântece, a înviat aşa cum promisese. Într-adevăr, „bucură-te” a fost, la Nazaret, primul cuvânt adresat Fecioarei de mesagerul ceresc. Iar sensul era acesta: Bucură-te, Marie, pentru că Fiul lui Dumnezeu este pe cale să se facă om în tine. Acum, după drama Pătimirii, răsună o nouă invitaţie la bucurie „Gaude et laetare, Virgo Maria, alleluia, quia surrexit Dominus vere, alleluia – Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Maria, aleluia, căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!”
Dragi fraţi şi surori, să lăsăm ca aleluia pascal să se imprime profund şi în noi, astfel încât să nu fie numai un cuvânt, ci expresia vieţii noastre înseşi: existenţă de persoane care îi invită pe toţi să-l laude pe Domnul şi o fac prin comportamentul lor de „înviaţi”. „Roagă-te pentru noi la Domnul”, îi spunem Mariei, pentru ca Acela care, în învierea Fiului Său, a redat bucuria lumii întregi, să ne dea să simţim această bucurie acum şi în viaţa fără de sfârşit.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
