Milostivirea, valoare cu adânci implicaţii politice
01.04.2008, Roma (Catholica) - În ediţia de duminică, 30 martie 2008, a cotidianului L`Osservatore Romano, pr. Raniero Cantalamessa a publicat un articol în care vorbeşte despre „Valoarea politică a milostivirii”. „Ne-am obişnuit să considerăm milostivirea ca un sentiment individual şi `privat` care intră în joc numai în raportul omului cu Dumnezeu sau cu semenii săi”, observă pr. Cantalamessa. „Dar dacă ar fi înţeleasă bine în implicaţiile sale, milostivirea este, dimpotrivă, conceptul cel mai revoluţionar şi `politic` pe care cineva şi-l poate imagina. Este vorba de a aplica la viaţa socială, pe lângă cea individuală, ideea pe care marile religii o au despre Dumnezeul în care cred, fără a face din Dumnezeu o armă de ameninţare împotriva celorlalţi, ci un model care trebuie imitat.
„Milostivirea este, în realitate, acea trăsătură pe care mai mult ca pe oricare alta o au în comun Dumnezeul în care cred evreii şi creştinii, Dumnezeul religiei islamice şi Dumnezeul (sau mai bine zis religia) budiştilor. Această trăsătură se pretează, de aceea, la dialog şi colaborare între marile religii pentru a contribui la realizarea păcii între oameni. A fi sau a nu fi milostivi, este mai presus de toate, o chestiune de fidelitate sau infidelitate faţă de propriul crez religios”. În articolul său, pr. Raniero Cantalamessa face apoi o prezentare succintă a revelaţiei biblice, a paginilor din cartea sfântă a islamului şi a scrierilor budiste care subliniază primatul milostivirii în Dumnezeu.
Pr. Cantalamessa îndeamnă: „Să încercăm să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă s-ar transfera în practica politică `valoarea` supremă a milostivirii. Limitându-ne la unul dintre conflictele cele mai dureroase care se desfăşoară de mai mulţi ani în lume, ce s-ar întâmpla dacă israelienii şi palestinienii, în loc să se gândească numai la nedreptatea suferită, s-ar gândi şi la suferinţele celui care stă de partea cealaltă, la exasperarea în care ajunge deseori? Reţeta opusă milostivirii, şi anume `ochi pentru ochi, dinte pentru dinte`, şi în domeniul politic şi militar a arătat că nu rezolvă nimic şi că provoacă doar noi violenţe. Milostivirea nu este un surogat al adevărului şi dreptăţii ci o condiţie care face posibilă găsirea lor. Nu este un indiciu de slăbiciune, ci de tărie”.
Aplicată apoi la nivelul unei ţări, pr. Cantalamessa observă că ceea ce se spune la nivel internaţional este valabil şi pentru raporturile dintre părţile sociale, dintre grupări şi partide. Opusul milostivirii este tendinţa, din nefericire atât de răspândită, de a demoniza şi pune în ridicol adversarul, de a-i respinge argumentele chiar mai înainte de a le evalua. Avem aici o atitudine antipolitică, nu numai antireligioasă, dacă politica înseamnă a face interesul polis-ului, al statului, şi nu doar al propriului partid. În fine, autorul articolului „Valoarea politică a milostivirii”, încheie: „milostivirea este pentru orice tip de comunitate ceea ce este uleiul pentru motor… Asemenea uleiului, iertarea reduce frecuşurile, lubrifiază mecanismul raporturilor umane la toate nivelurile, de la comunitatea de bază care este familia până la cea mai vastă care este comunitatea internaţională”.
