Societăţile occidentale pierd o mare resursă: bătrânii
05.04.2008, Vatican (Catholica) - „Cultura eficienţei”, care caracterizează naţiunile occidentale, face ca bătrânii să fie lăsaţi deoparte şi percepuţi ca o „problemă”, când în realitate ei sunt o resursă foarte valoroasă pentru comunitate. Aceasta a fost declaraţia Arhiepiscopului Fernando Filoni, substitut pentru afacerile generale ale Secretariatului de Stat al Vaticanului, la deschiderea joi a celei de-a XVIII-a Adunări Plenare a Consiliului Pontifical pentru Familie, dedicat în acest an „Bunicilor: mărturia şi prezenţa lor în familie”.
Arhiepiscopul a vorbit despre rolul persoanelor în etate în Biserică şi în societate, afirmând că tema este una de o importanţă extraordinară în contextul de astăzi, când media de viaţă a crescut în multe părţi ale lumii, societatea care goneşte după succes şi beneficii tinzând să îi marginalizeze ca pe nişte „poveri”. Astăzi, a continuat prelatul, în special în oraşele mari, „unde ritmul zilnic este tot mai accelerat, adesea cea care câştigă este cultura eficienţei, care face ca bătrânii să sfârşească singuri, departe de familie” sau chiar „complet abandonaţi”. Arhiepiscopul Filoni a îndemnat societăţile din Occident să ia „ceea ce în aparenţă pare a fi o `problem` – adică situaţia numeroşilor bătrâni – şi să o transforme într-o `resursă pozitivă` pentru întreaga societate”.
El a continuat susţinând că bătrânii sunt „păzitorii memoriei colective”, ei putând ajuta la perceperea prezentului şi viitorului cu speranţă. Ei sunt „interpreţii privilegiaţi ai idealurilor şi valorilor comune ce guvernează convieţuirea paşnică”. Ei sunt „capabil de înţelegerea complexităţii vieţii din perspectiva a ceea ce au avut de înfruntat până atunci”, învăţându-ne „să evităm greşelile trecutului”. Arhiepiscopul a recunoscut că omul trebuie să se pregătească pentru această etapă a vieţii. „Tinerii privesc la bătrâni cu admiraţie şi încredere când recunosc în ei un model de imitat şi persoane prudente cu care să se consulte privitor la problemele mari ale vieţii”. Aceasta implică promovarea „unei educaţii în respect faţă de bătrâni şi de preţuire a potenţialului lor”.