Fondatorul Comunităţii Sant`Egidio l-a salutat pe Papa
07.04.2008, Roma (Catholica) - În cursul după amiezii zilei de luni, 7 aprilie 2008, începând de la ora 17.30, Papa Benedict al XVI-lea s-a aflat în vizită la bazilica Sfântul Bartolomeu de pe Insula Tiberină din Roma, memorial al martirilor secolului XX. Aici a prezidat un serviciu liturgic constând dintr-o celebrare a Cuvântului. La sosire, Pontiful a fost întâmpinat de Cardinalul Camillo Ruini, Vicar general pentru Dieceza de Roma, şi de responsabilii Comunităţii Sant`Egidio căreia, din 1993, i-a fost încredinţată bazilica, informează Radio Vatican. La începutul celebrării liturgice, Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant`Egidio, a adresat Papei un cuvânt de salut în care a exprimat bucuria Comunităţii de a-l primi pe Succesorul lui Petru la aniversarea a 40 de ani de la înfiinţare.
„Cu mare bucurie vă primim în bazilica apostolului Bartolomeu, astăzi memorial al `Noilor Martiri` ai secolului 20. Aşa a voit slujitorul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, care a încredinţat bazilica aceasta Comunităţii în cea de-a 25 aniversare, cu acea încredere plină de afecţiune care ne-a făcut să creştem. Vă primim, Sfinte Părinte, ca pe Succesorul lui Petru. Sfântul Ambrozie afirmă: `Isus ni l-a lăsat pe Petru ca vicar al iubirii Sale`… Astăzi Sanctitatea Voastră cinsteşte memoria martirilor, ale căror existenţe vorbesc despre o iubire tare ca moartea. Bărbaţi şi femei care nu au trăit pentru sine: sminteală pentru lumea secolului XX, care şi-a făcut suprema sa lege `salvează-te pe tine însuţi`, strigat către Isus sub cruce. Astfel este încă lumea secolului nostru. Şi din păcate atâţia creştini sunt încă ucişi în diferite părţi ale lumii!”
„În urmă cu 40 de ani”, a amintit Andrea Riccardi, „după 1968, acea mare răscolire occidentală, am făcut primii paşi… În acea vijelie, am simţit că nu trebuie să ne lăsăm ghidaţi de noi înşine. Pentru ca lumea să fie mai bună, trebuia să ne schimbăm noi înşine. Ne-a călăuzit iubirea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul rugăciunii fiecăruia, primit în rugăciunile noastre de fiecare seară în toate Comunităţile, de la Roma în Africa, în Asia, în America Latină… Căutam o lume nouă, am înţeles că trebuie să ne reînnoim personal şi continuu. Să fim tot mai mult fii recunoscători ai acestei Mame antice, Sfânta Biserică Catolică, împreună cu apostolii, sfinţii, martirii. Să fim mulţumiţi că suntem fii ai aceste Mame!”
„Am fost feriţi de frigul ideologiilor acelor ani, de căldura arzătoare a trăirii pentru sine. Am fost călăuziţi pe calea iubirii. Faţă de alţii. Mai ales cei mai săraci, din Roma, apoi din lume, cu durerile lor, bolile lor – SIDA – , războaiele lor. Săracii ne-au dat atât de mult. Ştiţi, Sfinte Părinte, că între atâtea ţinuturi pe care le iubim – suntem în circa 70 de ţări ale lumii -, Africa este în inima noastră cu marile ei resurse umane: dar este şi un pământ unde materialismul umileşte omul prin violenţă, sărăcie, cultul banului, desfigurând chipul lui Dumnezeu. De la Africa la lumea întreagă, vedem lucrând forţa umanizatoare, eliberatoare şi pacificatoare a gratuităţii vieţii creştine. Am descoperit darul de bucurie şi responsabilitate al unei carisme. Este aceea că suntem fericiţi să spunem Sanctităţii Voastre: suntem mulţumiţi de a fi creştini şi fii ai Bisericii! O spunem cu un strigăt de bucurie mai tare decât strigătele de durere pe care totuşi le auzim în lume. Da, mulţumiţi de a fi creştini!”
