Papa a celebrat memoria mărturisitorilor credinţei din secolul XX
08.04.2008, Roma (Catholica) - Prezidând celebrarea Cuvântului în bazilica Sfântul Bartolomeu de pe Insula Tiberină din Roma, în ziua de luni, 7 aprilie 2008, de la ora 17.30, Papa Benedict al XVI-lea a cinstit memoria martirilor secolului XX. După momente de rugăciune alternate de lecturi biblice şi cântări adecvate, a urmat cuvântul Sfântului Părinte. Papa i-a salutat cu afecţiune Cardinalii şi Episcopii prezenţi la celebrare, pe prof. Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant`Egidio mulţumindu-i totodată pentru cuvintele de salut, pe prof. Marco Impagliazzo, preşedintele Comunităţii, asistentul Mons. Matteo Zuppi precum şi pe Mons. Vincenzo Paglia, Episcop de Terni-Narni-Amelia, aflăm din ştirea publicată pe situl Radio Vatican.
„Această întâlnire la antica bazilică Sfântul Bartolomeu de pe Insula Tiberină putem să o considerăm”, a spus Papa, „un pelerinaj al memoriei martirilor secolului XX, nenumăraţi bărbaţi şi femei, cunoscuţi şi necunoscuţi care în secolul trecut şi-au vărsat sângele pentru Domnul. Un pelerinaj călăuzit de Cuvântul lui Dumnezeu care, ca făclie pentru paşii noştri, lumină pe calea noastră (cf Ps 119,105), luminează cu lumina sa viaţa fiecărui credincios. Acest templu a fost destinat de către iubitul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea în mod expres să fie loc al memoriei martirilor secolului XX, încredinţat de el Comunităţii Sant`Egidio, care anul acesta aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru cea de-a 40-a aniversare a începuturilor ei”.
„În acest loc încărcat de amintiri ne întrebăm: pentru ce aceşti fraţi ai noştri martiri nu au căutat să salveze cu orice preţ bunul de neînlocuit al vieţii? Pentru ce au continuat să slujească Biserica, în pofida unor grave ameninţări şi intimidări? (…) În icoana pusă deasupra altarului mare, care reprezintă câţiva dintre aceşti martori ai credinţei, domină cuvintele din Apocalips: `Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare` (7,13). Bătrânului care întreabă cine sunt şi de unde vin cei ce sunt îmbrăcaţi în haine albe, i se răspunde că sunt cei care `şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului` (7,14). Este un răspuns care, la prima vedere, pare ciudat. Dar în limbajul cifrat al Vizionarului din Patmos acesta conţine o referinţă precisă la flacăra albă a iubirii, care l-a făcut pe Cristos să-şi verse sângele pentru noi… Sprijiniţi de acea flacără şi martirii şi-au vărsat sângele şi s-au purificat în iubire: în iubirea lui Cristos care i-a făcut capabili să se jertfească la rândul lor din iubire”.
„Poposind lângă cele şase altare, care amintesc creştinii căzuţi sub violenţa totalitară a comunismului, nazismului, cei ucişi în America, în Asia şi Oceania, în Spania şi Mexic, în Africa, parcurgem din nou în mod ideal multele istorii dureroase din secolul trecut. Atâţia au căzut în timp ce îndeplineau misiunea evanghelizatoare a Bisericii: sângele lor s-a amestecat cu cel al unor creştini autohtoni cărora le fusese împărtăşită credinţa. Alţii, adesea, în condiţie de minoritate, au fost ucişi din ură faţă de credinţă. În fine, nu puţini s-au jertfit pentru a nu-i abandona pe nevoiaşi, pe cei săraci, credincioşii încredinţaţi lor, netemându-se de ameninţări şi de pericole. Sunt episcopi, preoţi, călugăriţe şi călugări, credincioşi laici. Sunt atât de mulţi! Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, în celebrarea ecumenică jubiliară pentru noii martiri desfăşurată pe 7 mai 2000 la Colosseum, a spus că aceşti fraţi şi surori în credinţă sunt ca o mare frescă a umanităţii creştine a secolului XX, o frescă a Fericirilor trăite până la vărsarea sângelui”.
