Fericitul Ieremia Valahul celebrat de români în Italia
14.05.2008, Casilina (Catholica) - Comunitatea românilor din Casilina, lângă Roma, a sărbătorit, duminică, 11 mai 2008, Coborârea Duhului Sfânt şi pe Fericitul Ieremia Valahul, patronul acestei comunităţi. Liturghia a fost celebrată de către pr. paroh Isidor Iacovici, responsabilul cu pastoraţia românilor romano-catolici din Roma, informează Ercis.ro. Pentru acest eveniment credincioşii parohiei, şi nu numai, s-au pregătit spiritual printr-un pelerinaj la Napoli, la relicvele fericitului Ieremia Valahul, patronul migranţilor şi „pelerinul iubirii”, aşa cum a fost numit de către PS Petru Gherghel. Pelerinajul a fost un ultim omagiu adus fratelui Ieremia, înainte ca moaştele acestuia să se întoarcă acasă, în România, acolo unde vor rămâne pentru totdeauna. La Liturghie au mai participat pr. Iulian Faraoanu, pr. Benone Lucaci, care a ţinut şi omilia, şi credincioşii comunităţii.
Pr. Benone, scrie Ciprian Bejan-Piser în corespondenţa pentru situl Diecezei de Iaşi, „ne-a purtat, de-a lungul omiliei, prin misterele pneumatologiei, subliniind importanţa Duhului Sfânt în toată istoria mântuirii, potrivit învăţăturii sfântului Irineu, care îl compara pe Duhul Sfânt, mângâietorul, cu samariteanul milostiv ce s-a oprit din drumul său pentru a îngriji rănile celui căzut în mâinile tâlharilor. El, Duhul Sfânt, este cel care ne face să fim Biserică, el este Duhul Tatălui şi al Fiului, el este cel care, după înălţarea lui Isus la dreapta Tatălui, a făcut ca din acel grup restrâns de apostoli, care formau Biserica primară, să apară o Biserică fără frontiere. A doua parte a omiliei a fost axată pe exemplul vieţii fericitului Ieremia Valahul şi asupra scopului pentru care el a venit în Italia, şi anume cel al mântuirii sufletului. Aceasta a fost dorinţa arzătoare, exprimată atunci când a intrat în mănăstirea capucinilor din Napoli. Părintele Benone a scos în evidenţă faptul că deşi scopul nostru primar, al migranţilor, atunci când am venit în Italia, nu a fost acela al mântuirii sufletului, ci acela al unei vieţi mai bune, totuşi nu trebuie să pierdem din vedere acest punct important spre care trebuie să tindă toate acţiunile noastre.”
În timpul procesiunii cu darurile pentru ofertoriu, pe lângă pâine şi vin, credincioşii au dus la altar o pereche de sandale, o traistă şi un toiag ca semne ale peregrinării pe acest pământ şi al drumului de credinţă pe care noi îl parcurgem spre scopul final, slava lui Dumnezeu şi mântuirea proprie. Sărbătoarea hramului a fost o altă ocazie binecuvântată de rugăciune intensă şi aspiraţie la sfinţenie.



