Fecioria consacrată, un dar pentru Biserică
15.05.2008, Vatican (Catholica) - Chemarea la fecioria consacrată are rădăcini în începuturile vieţii evanghelice a afirmat Papa Benedict astăzi, când a salutat 500 de fecioare consacrate, venite astăzi la Roma pentru un congres internaţional. În remarcile sale adresate Ordinului Fecioarelor (Ordo Virginum), Sfântul Părinte, citând tema aleasă pentru congres, a subliniat faptul că fecioria consacrată este „un dar în Biserică şi pentru Biserică”. El le-a invitat pe femei să îşi dezvolte, zi de zi, înţelegerea carismei lor, „care este la fel de luminoasă şi de rodnică în ochii credinţei pe cât este de obscură şi inutilă în ochii lumii”.
„Ordinul Fecioarelor reprezintă o formă particulară de viaţă consacrată care a înflorit din nou în Biserică după Conciliul Vatican II”, a explicat Pontiful. „Are însă rădăcini străvechi, ce merg până la începuturile vieţii evanghelice, când, cu o noutate fără precedent, inimile anumitor femei a început să se deschidă la dorinţa de feciorie consacrată: cu alte cuvinte, dorinţa de a-şi dărui întreaga fiinţă lui Dumnezeu, primul exemplu extraordinar oferindu-l Fecioara din Nazareth şi `da`-ul ei. Carisma voastră trebuie să reflecte intensitatea dar şi prospeţimea originilor ei”, a continuat Papa, subliniind că „atunci când a apărut, carisma nu implica un mod special de viaţă. Încetul cu încetul însă, a fost instituţionalizată, devenind în final o consacrare publică şi solemnă conferită de Episcop printr-un inspirat rit liturgic ce face din femeia consacrată `sponsa Christi`, o imagine a Bisericii ca mireasă.”
„Vocaţia voastră este profund înrădăcinată în Biserica particulară căreia îi aparţineţi”, le-a mai spus Sfântul Părinte femeilor. „Din Dieceză, cu tradiţiile ei, cu sfinţii ei, cu valorile, limitele şi dificultăţile ei, voi vă deschideţi spre orizontul Bisericii Universale, participând în mod special la rugăciunea ei liturgică. În acest fel, al vostru `eu` rugător se deschide progresiv, până când rugăciunea nu devine altceva decât un mare `noi`. În dialogul cu Dumnezeu, voi vă deschideţi dialogului cu toate făpturile. […] Alegerea vieţii feciorelnice este o aluzie la natura trecătoare a lucrurilor pământeşti şi o anticipare a binelui viitor. Fiţi martori ai speranţei atente şi muncitoare, ai bucuriei, ai păcii ce aparţine celor care se abandonează pe sine iubirii lui Dumnezeu. Fiţi prezente în lume, dar pelerini pe drumul spre Împărăţia Cerurilor.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
