Taize – o redimensionare a propriei vieţi
29.05.2008, Iaşi (Catholica) - Miercuri, 28 mai 2008, la ora 19.30, a avut loc, la subsolul catedralei romano-catolice din Iaşi, o veghe de rugăciune care a constituit o etapă importantă a Pelerinajului de încredere în România întreprins de fratele Alois Loser, superiorul Comunităţii Taize, împreună cu alţi fraţi călugări. Acest pelerinaj a debutat cu o întâlnire asemănătoare la Bucureşti şi se va încheia cu o veghe de rugăciune şi diverse ateliere pe teme biblice la Cluj-Napoca, aflăm din relatarea publicată pe Ercis.ro. La întâlnirea de la Iaşi au participat tineri veniţi din Bacău, Săbăoani, Iaşi, cărora li s-au alăturat un grup de tineri ortodocşi de la biserica Sf. Haralambie din Iaşi, precum şi numeroşi credincioşi şi preoţi împreună cu PS Petru Gherghel.
După cuvântul de început al PS Petru Gherghel, care a subliniat importanţa majoră pe care o au întâlnirile de acest gen în viaţa Bisericii, întâlniri ce promovează comuniunea şi reconcilierea între oameni, atenţia celor prezenţi a fost reţinută de meditaţia fratelui Alois, meditaţie simplă, concisă dar profundă în idei şi semnificaţii. Ideea de bază a meditaţiei a constituit-o o întrebare adresată tuturor: „Care este izvorul de la care ne alimentăm existenţa noastră de zi cu zi?” Fratele Alois a arătat că acest izvor trebuie să fie mereu Isus Cristos, legătura profundă şi personală a fiecăruia cu El, precum şi încrederea deplină în iubirea sa pentru noi. Învierea lui Cristos este lumina ce ne luminează viaţa şi ne oferă zilnic speranţa. Fratele a subliniat faptul că Isus doreşte prietenia noastră, o prietenie profundă, care să ne ajute încet-încet să ieşim din noi înşine pentru a veni în întâmpinarea celui de lângă noi, a celui vulnerabil, a celui mai sărac dintre săraci pentru a oferi sau pentru a reda lumii o faţă mai umană, lume în care încrederea să primeze.
Bunătatea inimii, solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, cu cei marginalizaţi, însinguraţi sau victime ale prejudecăţilor de orice fel, reprezintă o forţă prin care Domnul îşi face cunoscută lucrarea, a mai spus fratele Alois. Iertarea şi bunătatea îşi au sursa în reconciliere şi conduc inevitabil la pacea inimii. Căci reconcilierea înseamnă să mergi în întâmpinarea celuilalt, să cauţi comuniunea cu el. Deviza vieţii noastre să fie aceasta: să fim purtători de pace şi iertare chiar în locul unde trăim sau muncim, să ne îndreptăm spre ceilalţi, aflaţi în nevoi, ieşind din propriul egoism şi fiind dispuşi să iubim mai mult. Superiorul comunităţii din Taize le-a amintit celor prezenţi că schimbarea lumii nu va veni din acţiuni spectaculoase, ci din perseverenţa cotidiană în a fi dispuşi să iertăm şi să iubim mai mult, împărtăşind, primind, îmbogăţindu-ne reciproc şi rămânând mereu în prezenţa Tatălui ceresc.
Imagini
