Luna iunie, dedicată cinstirii Inimii lui Cristos
01.06.2008, Vatican (Catholica) - Mii de pelerini au venit şi astăzi la amiază în Piaţa San Pietro pentru a asculta cuvântul Papei Benedict al XVI-lea şi pentru a se ruga împreună antifonul marian „Angelus”. În alocuţiunea sa Pontiful s-a referit la semnificaţiei devoţiunii către Inima lui Cristos căreia îi este dedicată prin tradiţie luna iunie. Redăm în continuare textul intervenţiei Sfântului Părinte, în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În duminica de azi, care coincide cu începutul lui iunie, îmi face plăcere să amintesc că această lună este în mod tradiţional dedicată Inimii lui Cristos, simbol al credinţei creştine deosebit de drag atât poporului cât şi misticilor şi teologilor, deoarece exprimă în mod simplul şi autentic „vestea cea bună” a iubirii, rezumând în sine misterul Întrupării şi al Răscumpărării. Vinerea trecută am celebrat solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus, a treia şi ultima dintre sărbătorile care vin ca urmare a Timpului Pascal, după Preasfânta Treime şi Trupul Domnului. Această succesiune face să ne gândim la o mişcare spre centru: o mişcare a spiritului pe care Dumnezeu însuşi o dirijează. De la orizontul infinit al iubirii Sale, Dumnezeu a binevoit să intre în limitele istoriei şi ale condiţiei umane, a luat un trup şi o inimă; astfel că noi putem contempla şi întâlni infinitul în finit, Misterul invizibil şi inefabil al Inimii umane a lui Isus, Nazarineanul.
În prima mea Enciclică pe tema iubirii, punctul de plecare a fost tocmai privirea îndreptată spre coasta străpunsă a lui Cristos, despre care ne vorbeşte Ioan în Evanghelia sa (cf 19,37; Deus caritas est, 12). Iar acest centru al credinţei este şi izvorul speranţei în care am fost mântuiţi, speranţă ce a făcut obiectul celei de-a doua enciclice. Fiecare persoană are nevoie de un „centru” al propriei vieţi, de un izvor de adevăr şi de bunătate din care să se alimenteze în diferitele situaţii şi în osteneala vieţii cotidiene. Fiecare dintre noi, când se opreşte în tăcere, are nevoie să simtă nu numai bătaia propriei inimi, dar, mai în profunzime, pulsarea unei prezenţe dătătoare de încredere, perceptibile cu simţurile credinţei şi cu totuşi mult mai reală: prezenţa lui Cristos, inima lumii.
Invit de aceea fiecare creştin să reînnoiască în luna iunie propria devoţiune faţă de Inima lui Cristos, valorizând şi tradiţionala rugăciune de oferire a zilei şi ţinând prezente intenţiile propuse de mine întregii Biserici. Alături de Sfânta Inimă a lui Isus liturgia ne invită să venerăm Inima Neprihănită a Mariei. Să ne încredinţăm ei întotdeauna cu mare încredere. Aş vrea să invoc mijlocirea maternă a Fecioarei încă o dată pentru populaţiile din China şi din Myanmar, lovite de calamităţile naturale, şi pentru toţi care trec prin situaţii de durere, de boală şi de mizerie materială şi spirituală care marchează drumul umanităţii.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
