În Polonia se cere excomunicarea ministrului sănătăţii
24.06.2008, Varşovia (Catholica) - Activiştii pro-life din Polonia au chemat la excomunicarea ministrului sănătăţii, Ewa Kopacz, care a fost implicată în coordonarea unui avort făcut de o fetiţă de 14 ani. Kopacz, care s-a implicat găsind spitalul dispus să facă avortul la un caz foarte mediatizat în Polonia, şi-a apărat acţiunile spunând: „Ca ministru în guvern mi-am făcut datoria”. Spitalul din Lublin, localitatea natală a fetiţei, precum şi cel din Varşovia, au refuzat să efectueze avortul, ministrul de externe implicându-se atunci cu căutarea unui alt spital. „Nu mă simt vinovată”, a spus Kopacz. „Ieri am fost la biserică şi deci nu am motive să mă simt vinovată.”
Nu toţi gândesc aşa. Publicaţia catolică „Fronda” i-a cerut Episcopului Zygmunt Zimowski de Radom să pronunţe excomunicarea ministrului sănătăţii. Iar Arhiepiscopul Tadeusz Goclowski de Gdansk, unde a avut loc în cele din urmă avortul, a spus că toţi cei implicaţi direct în operaţie sunt „deja excomunicaţi”, din moment ce Codul de Drept Canonic stipulează explicit excomunicarea ca pedeapsă pentru cei ce se implică într-un avort. Pedeapsa canonică are loc latae sententiae, adică în mod automat, fără să fie nevoie de vreun anunţ oficial.
Pr. Piotr Kienewicz, profesor de morală la Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin, a afirmat că chiar dacă guvernul a susţinut avortul în acest caz, Kopacz putea să demisioneze în loc să găsească un spital care să accepte intervenţia. Dat fiind că ministrul sănătăţii a ales să ajute la desfăşurarea avortului, preotul a pus la îndoială sinceritatea credinţei ei catolice. Mai mult, dată fiind natura foarte publică a acţiunii ei, pr. Kienewicz a spus că depăşirea actului nu va fi uşoară. „Datorită faptului că acţiunea ei a fost de natură publică, nu cred că în acest caz spovada şi penitenţa vor fi de ajuns”, a spus el.
Din pacate cu asta se ocupa „activistii„ pro-life, extrem de vocali cand e vorba de excomunicari, marsuri, pelerinaje, intruniri cu circuit inchis unde se auto-admira… as intreba si eu… ca tot Romanul impartial: de ce nu au intervenit in cazul fetitei de 14 ani INAINTE de a i se face avort? Iar in cazul din Neamt (caruia bine-mersi i s-a asasinat deunazi fatul in Marea Britanie), asociatiile pro-life (?) au stralucit prin… absenta! ! ! QED!
dr. Nicoara Ovidiu
La noi, care este pozitia FERMA a BISERICILOR SURORI: Catolica si Ortodoxa, in legatura directa cu cazul Florinei V.? Dar a tuturor celor care s-au angajat in apararea vietii? Oficial, numai mass-media se ocupa de „prezentarea„ cazului, bineinteles dupa logica stirii de senzatie, ministrul sanatatii si cativa oameni carora le pasa de protejarea vietii (dar care sunt prea putini!).
Sunt doua lucruri stiute – si multe nu tocmai…
1 – Stim ce a facut min. sanatatii – si ce ar fi putut, onorabil si exemplar sa faca. Regretabil. Dar de unde stim ca pro-life nu a protestat si INAINTE? AVEM INFORMATIE PRECISA CA NU?
2 – Din pacate inafara de media care a avut pozitia impusa de cercurile diriguitoare europeene-secularizatoare, pro-depopulare si radical contra familiei traditionale – „civila„ sau `ecclesia„ nu s-au implicat public. Poate ca intelepciunea a triumfat asupra tratarii pasionale a unei teme pierdute din start si proiectate a fi o tema-capcana. Mass-media a comis totusi o imprudenta: a reprodus ad literam spusele mamei fetitei – si anume ca situatia devenise greu de suportat fizic de catre fetita-care avea dureri DE LA LOVITURI!!! Evident pruncul se zbatea, era palpabil viu, – si ce a urmat pot intelege si cei care, pe vremuri, ar fi putut fi calaii Securitatii. Uciderea barbara, prin sfasiere, transare, a unei fiinte umane vii, care a suferit atroce.
Asta ar trebui retinut si raspandit: vorbele mamei copilei – vorbe care AU VAZUT lumina tiparului – si care ne arata CINE si CUM suntem(sau cum am ajuns). Restul sunt flecareli si scuze.
Ar trebui sa stim din ce cauza s-a facut avortul. A fost viata mamei pusa in pericol? Daca da atunci avortul mi se pare normal, daca nu, atunci avortul nu ar trebui facut. Biserica sa se gandeasca si cum sa insanatoseasca bolnavul spiritual nu doar sa-l sacrifice. Stiti la ce ma refer.