Papa s-a întâlnit cu Ingrid Betancourt
01.09.2008, Castel Gandolfo (Catholica) - Politiciana franco-columbină Ingrid Betancourt a descris întâlnirea ei cu Papa Benedict al XVI-lea ca o „experienţă extraordinară”. Papa s-a întâlnit în ziua de 1 septembrie 2008 cu fosta prizonieră a Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia (FARC) timp de aproximativ 20 de minute. Membri ai familiei ei, între care mama sa, Yolanda Pulecio, au însoţit-o. Papa a salutat-o pe Pulecio în luna februarie a acestui an în timpul unei audienţe generale de miercurea din Aula Paul al VI-lea. Betancourt candida pentru preşedinţia Columbiei când a fost răpită în anul 2002. În timpul captivităţii, Biserica din Columbia şi Sfântul Scaun au făcut mai multe apeluri pentru eliberarea ei, precum şi a sutelor de alţi ostatici reţinuţi de grupul rebel.
Betancourt şi-a exprimat dorinţa de a-l vizita pe Papa Benedict al XVI-lea încă de când a fost eliberată în 2 iulie. Pr. Federico Lombardi, purtător de cuvânt al Vaticanului şi director al Radio Vatican, le-a declarat reporterilor luni, 1 septembrie, că întâlnirea Sfântului Părinte cu Ingrid Betancourt a fost caracterizată de „o foarte mare emoţie”. Îndelunga captivitate a femeii a fost „un timp al unei extraordinare experienţe spirituale, al rugăciunii; aşadar, ea a dorit să îi comunice Sfântului Părinte importanţa pe care a avut-o credinţa în a o susţine”, a explicat pr. Lombardi în cadrul unei conferinţe de presă ţinute după întâlnire. „A dorit să îi mulţumească pentru rugăciunile lui, pentru apropierea lui, pentru diferitele căi prin care Papa şi-a manifestat gândurile şi sprijinul spiritual pentru toţi ostaticii şi, în particular, pentru ea”.
Pr. Lombardi a relatat cum Betancourt citea zilnic din Biblie, convinsă că „trebuie să ai o spiritualitate înaltă pentru a nu aluneca în abis”. Betancourt a vorbit despre ceea ce a simţit când a auzit glasul Papei Benedict al XVI-lea menţionând numele ei în timpul captivităţii: „În timp ce eram prizonieră în junglă, într-o zi am făcut un drum foarte greu şi lung, de dimineaţa până seara; am ajuns foarte obosiţi la locul unde urma să fie amplasată tabăra. M-am aşezat în hamac să mă odihnesc, cu o imensă disperare şi tristeţe, când la radio s-a transmis glasul Papei care a menţionat numele meu. Cred că este dificil de explicat efectul psihologic asupra unui prizonier. A fost ca o lumină de speranţă, şi din această cauză, odată eliberată am dorit să îl întâlnesc şi să îl îmbrăţişez cât de curând posibil. Este o experienţă extraordinară… să cunoşti un om al luminii asemenea Papei”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
