Apostolii: colaboratori la bucuria adevărată
11.09.2008, Vatican (Catholica) - La audienţa generală de ieri dimineaţă, desfăşurată în Aula Paul al VI-lea, Papa Benedict al XVI-lea şi-a dedicat cateheza viziunii Sfântului Paul asupra semnificaţiei apostolatului. Conceptul paulin de apostolat a mers „dincolo de grupul celor doisprezece”, a explicat Sfântul Părinte. „A fost caracterizat de trei elemente: primul a fost faptul de a-l vedea pe Domnul, cu alte cuvinte de a avea o întâlnire cu El într-un mod care marchează viaţa. […] Evident, Domnul este cel care conferă apostolatul, nu prezumţia personală. Apostolii nu se fac singuri ci sunt creaţi ca atare de Domnul.”
A doua caracteristică este aceea că „sunt trimişi. De fapt termenul grec `apostolos` înseamnă delegat, reprezentantul cuiva. […] Încă o dată reiese ideea unei iniţiative a altcuiva, de la Dumnezeu în Isus Cristos, de care este legată datoria […] misiunii de îndeplinit în numele Său, punând toate interesele personale deoparte. Vestirea Evangheliei şi fondarea ca şi consecinţă a Bisericilor” este a treia cerinţă. „Titlul de apostol”, a spus Papa Benedict, „nu este şi nu poate fi un simplu titlu onorific. Implică cu adevărat, chiar dramatic, întreaga existenţă a persoanei în cauză.” Sfântul Paul definea apostolii şi ca „slujitori ai lui Dumnezeu, a cărui har acţionează în ei”, a continuat Papa. „Un element tipic al adevăratului apostol […] este o formă de identificare între Evanghelie şi evanghelizator, amândoi împărtăşind acelaşi destin. Într-adevăr, nimeni nu a subliniat mai bine decât Paul modul în care vestirea crucii lui Cristos este `scandal şi nebunie` în faţa căreia mulţi reacţionează cu neînţelegere şi refuz. Aşa se întâmpla atunci şi nu trebuie să fie pentru nimeni surprinzător că se întâmplă la fel şi astăzi.”
„Cu filosofia stoică a timpului său, Paul a împărtăşit ideea perseverenţei tenace în toate dificultăţile pe care le-a avut de înfruntat; dar el a mers dincolo de simpla perspectivă umană amintind de iubirea lui Dumnezeu şi a lui Cristos. […] Aceasta este certitudinea, bucuria profundă care l-a călăuzit pe Apostol prin toate aceste evenimente: nimic nu ne poate despărţi de iubirea lui Dumnezeu şi această iubire este adevărata comoară a vieţii umane.” În încheiere Sfântul Părinte a spus: „După cum putem vedea, Sf. Paul s-a dăruit pe sine Evangheliei cu toată viaţa sa. Şi-a asumat slujirea cu fidelitate şi bucurie, pentru ca `să îi câştig(e) măcar pe unii`. Şi deşi conştient de propria sa relaţie de paternitate – şi, într-adevăr, şi de maternitate – cu Bisericile, atitudinea sa a fost una de slujire totală, declarând: `Nu suntem noi stăpâni peste credinţa voastră, ci vrem să colaborăm şi noi la bucuria voastră`. Aceasta rămâne misiunea tuturor apostolilor lui Cristos din toate timpurile: să fie colaboratori la bucuria adevărată.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
