LC: Religie şi naţiune în secolul XXI (I)
29.09.2008, Cluj (Catholica) - În perioada 4-6 septembrie 2008, a avut loc la Freising, Germania, cel de-al XII-lea Congres Internaţional Renovabis, pe tema „Rupturi în Europa. Religie şi naţiune în secolul XXI”, cu participanţi din mai multe ţări ale Europei. Scopul congresului a fost realizarea unui schimb de idei, atât la nivel teologic, cât şi la nivel social, cu privire la transformările care au loc în Europa centrală şi de sud-est, cu ocazia intrărilor în Uniunea Europeană. Din delegaţia care a reprezentat România a făcut parte şi PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, care a împărtăşit, într-un interviu apărut în numărul pe septembrie al revistei Lumea Catholica, aspecte de la lucrările congresului, precum şi punctele principale care s-au dezbătut. Vă oferim în continuare câteva fragmente din interviu, alte fragmente urmând să apară în ediţia de mâine.
„Tema acestui Congres a fost foarte incitantă”, a arătat PS Florentin, „tocmai pentru că relaţia dintre religie şi naţiune a cauzat multe conflicte în istoria Europei, în timpul secolului XIX, respectiv XX. De aceea, aceste conflicte constituie încă un subiect de discuţie, atât din punct de vedere teologic cât şi din punct de vedere istoric, ceea ce face ca, actualmente, în diferitele părţi ale Europei să apară grupări care interpretează în mod diferit anumite probleme istorice… Uniunea Europeană se preocupă cum ar putea să se rezolve aceste probleme atunci când ele îmbracă un caracter conflictual şi care sunt modelele care ar putea fi oferite pentru ca, în acelaşi timp, să nu se piardă identitatea acestor naţiuni dar, totodată, să se înveţe reconcilierea şi convieţuirea paşnică pentru anii care urmează”.
Între personalităţile care au luat parte la dezbateri s-a numărat şi Arhiepiscopul Stanislav Hocevar, de Belgrad, care, „în cuvântul său, a vorbit despre relaţia dintre stat, Biserică şi naţiune, arătând că trăim într-o societate care încă nu a recunoscut erorile comunismului. Comunismul, aşa cum a fost el în Europa de Est, nu a fost condamnat la nivel internaţional. A arătat, de asemenea, că în Estul Europei este foarte importantă concepţia despre naţiune, care de multe ori este legată de un grup etnic şi de un teritoriu bisericesc… De asemenea, a vorbit despre puterea de a privi nu atât la propriul grup etnic, ci la binele general al zonei în care trăieşte etnia respectivă. Excelenţa Sa a amintit câteva principii pentru buna convieţuire, cum ar fi importanţa dialogului dintre Est şi Vest atât la nivelul episcopilor, cât şi la nivelul unor grupuri sociale, pentru a învăţa vieţuirea împreună şi importanţa continuării dialogului ecumenic.
Unul dintre fenomenele larg răspândite este acela că „noţiunea de `ţară-mamă` sau `naţiune-mamă` oarecum tinde să dispară. Sunt multe persoane, chiar între cei care erau acolo, prezenţi, care spuneau, spre exemplu: `ţara mea mamă este Ucraina, dar eu am studiat în Polonia şi acum cu familia mea mă aflu în Germania` – ceea ce face ca noţiunea de `ţară-mamă`, pentru anumite persoane, să dispară, şi apare un alt traseu, religie – cultură – credinţă”. Episcopul Laszlo Nemet, din Dieceza de Zrenjanin, Serbia, a amintit că „suntem deja părtaşi într-o comunitate prin botezul nostru, şi că adevărata noastră locuinţă nu este pe pământ ci este în cer. Aceste legături cu ţara-mamă şi cu originea la un moment dat devin relative, şi pentru noi ar trebui să fie mult mai importantă decât orice naţionalism local Sfânta Treime ca şi comunitate care ne aşteaptă să putem ajunge acolo”.
