Mons. Mihai Todea: Semnificaţia Adunării Eparhiale
18.11.2008, Cluj (Catholica) - Sâmbătă a avut loc la Cluj-Napoca prima Adunarea Eparhială, un eveniment care s-a dorit să aniverseze 155 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Gherla, devenită apoi de Cluj-Gherla. După Te Deum-ul de deschidere, din Capela Sf. Iosif, Mons. Mihai Todea, Protosincel al Eparhiei amintite, a susţinut o comunicare despre semnificaţia Adunării Eparhiale din perspectivă canonică. După o primă parte de premise teologice şi după prezentarea principiului sinodalităţii, vicarul general a spus: „Primele atestări documentare despre Sinoadele eparhiale, numite astăzi Adunări eparhiale, ca manifestare a unităţii preoţilor reuniţi în jurul episcopului le avem în Orientul creştin începând cu secolul al IV-lea, iar în Occident începând cu secolul al VI-lea.”
„Actuala legislaţie canonică privitoare la Adunarea eparhială are la bază, ca izvoare canonice: prevederile legislaţiei precedente, anterioare Conciliului Vatican II şi anume Motu Proprio Cleri sanctitati despre riturile orientale şi despre persoane, al Papei Pius al XII, promulgat la data de 2 iunie 1957, intrat în vigoare la 25 martie 1958 şi compus din 558 de canoane şi care este aproape identic cu legislaţia latină conţinută în Codul de Drept Canonic din 1917. Pe lângă acest izvor principal, printre alte izvoare apar şi Conciliile Provinciale ale Bisericii noastre, care trebuie subliniat acest fapt, în acest caz sunt foarte des folosite semn al aprecierii din partea Pontifului Roman a lucrărilor pe care le-au săvârşit predecesorii noştri, pe ale căror urme ne străduim să păşim şi noi astăzi. Adunarea eparhială sau Conventus eparchialis este echivalentul Sinodului diecezan din legislaţia canonică latină cuprinsă în CIC cann. 460 – 468.”
„În pregătirea Adunării eparhiale trebuie să fie implicată întreaga comunitate, adică toate structurile şi toţi membrii Eparhiei, la fel şi în toate fazele lucrărilor adunării. Adunarea eparhială trebuie să fie pregătită cu grijă, mai întâi de toate prin elaborarea materiei sau a chestiunilor care vor fi dezbătute şi prin implicarea credincioşilor mai ales prin intermediul informărilor publice, prin predicarea repetată a importanţei unui astfel de eveniment şi mai ales printr-o intensă rugăciune pentru buna reuşită a unei astfel de iniţiative. Episcopul eparhial poate institui comisii pregătitoare, compuse din toate categoriile de credincioşi creştini, care trebuie să studieze materia propusă spre analizare adunării să redacteze schemele documentelor care vor fi supuse dezbaterii în cadrul plenului Adunării eparhiale.”
„Cu privire la membrii Adunării eparhiale trebuie spus că actuala legislaţie modifică mult din prevederile canonice anterioare, cea mai importantă modificare este legată de participarea laicilor la Adunarea eparhială sau Sinodul diecezan, lucru în mod expres interzis de legislaţia precedentă. […] Membrii Adunării eparhiale au obligaţia gravă de a participa la lucrările acestei structuri, mai mult în cazul în care nu pot participa din motive juste trebuie să aducă la cunoştinţa Episcopului eparhial aceasta şi mai ales nu pot să îşi trimită un reprezentant legal sau procurator. Interdicţia privitoare la autosubstituirea în cadrul Adunării eparhiale este determinată de faptul că această calitate de membru este profund legată de persoana respectivă, mai ales datorită faptului că însăşi calitatea de membru se obţine fie prin alegere, fie prin numire, fie prin faptul că deja se îndeplineşte o funcţiune oarecare în Biserică. Astfel persoana aleasă sau numită după ce a acceptat calitatea de membru al Adunării eparhiale nu se poate autosubtitui trimiţându-şi reprezentanţi sau procuratori.”
„În concluzie şi în loc de definiţie se poate spune că Adunarea eparhială sau Sinodul diecezan tocmai prin faptul că este întrunirea tuturor membrilor Bisericii în jurul Episcopului, este în acelaşi timp locul privilegiat al manifestării comuniunii între toate categoriile de credincioşi creştini, care activează în eparhie în funcţie de propria condiţie sau propriul statut şi deci în funcţie de diferitele funcţiuni şi ministere.” Textul integral al intervenţiei a apărut pe BRU.ro la secţiunea Documente.
