Sfinţenia nu se demodează
01.12.2008, Vatican (Catholica) - Mesajul vieţii Sf. Laurenţiu este sfinţenia, care dă mărturie de „tensiunea constantă ce îl conduce pe om spre Dumnezeu” de-a lungul istoriei şi care ne inspiră în pregătirea din Advent, a spus Papa Benedict al XVI-lea în predica de duminică din Bazilica romană Sf. Laurenţiu din afara zidurilor, la Liturghia de încheiere a Anului Jubiliar ce a marcat 1750 de ani de la moartea diaconului şi martirului spaniol.
„În acest început de Advent ce mesaj mai bun putem primi de la Sf. Laurenţiu decât cel al sfinţeniei?”, a întrebat Sfântul Părinte. Mesajul spiritual al Adventului „ne îndreaptă spre glorioasa venire a Domnului de la sfârşitul istoriei”. „Celebrând Euharistia”, a continuat Pontiful, „proclamăm faptul că El nu s-a retras din lume şi nu ne-a lăsat singuri, şi că, deşi nu îl putem vedea nici atinge, precum în cazul realităţilor materiale şi sensibile, El este cu noi toţi şi între noi; şi mai mult, El este în noi, deoarece aşa El ne poate atrage la El şi să transmită viaţa Sa fiecărui credincios care îşi deschide inima în faţa Sa.” Astfel, Adventul aminteşte de prima venire a Domnului, de venirea Sa de pe urmă şi de prezenţa Sa în acum în viaţa Bisericii.
„Conştientizarea acestui fapt, dragi fraţi şi surori, nutrită de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să ne ajute să vedem lumea cu alţi ochi, să interpretăm diferit evenimentele vieţii şi istoriei ca nişte cuvinte pe care Dumnezeu ni le adresează, ca semne ale iubirii Sale care ne asigură că e aproape de noi în orice situaţie.” Amintind de invocaţia folosită de primele comunităţi creştine, „Vino Doamne Isuse”, Papa Benedict şi-a îndemnat audienţa să facă din ea „aspiraţia noastră constantă, aspiraţia Bisericii din orice vreme, care tânjeşte după întâlnirea cu Domnul şi se pregăteşte pentru ea”. Sfântul Părinte a amintit prima lectură din Isaia, cu imaginea unui „Tată milostiv şi îndurător, care se îngrijeşte de noi în orice circumstanţă deoarece noi suntem lucrarea mâinilor Sale”. Acest Tată a avut iniţiativa de a-şi trimite Fiul pentru a ne răscumpăra. „În faţa acestui mare mister de iubire, fie ca recunoştinţa noastră să se manifeste spontan şi invocaţia noastră să fie mai încrezătoare.”
Îndreptându-şi atenţia spre Sf. Laurenţiu, Papa a amintit de: „atenţia lui faţă de săraci, (de) slujirea generoasă a Bisericii în domeniul social şi caritativ, (de) fidelitatea lui faţă de Papă, care l-a făcut să îl urmeze până la jertfa martiriului”. „El ne spune că sfinţenia, adică a merge să îl întâlneşti pe Cristos care vine în continuu să ne viziteze, nu se demodează, ci dimpotrivă, cu trecerea timpului străluceşte într-un mod luminos şi arată tensiunea constantă ce îl conduce pe om spre Dumnezeu.” Sfântul Părinte a încurajat audienţa să se angajeze „în evanghelizare prin caritate. Fie ca Laurenţiu, mărturisitor eroic al lui Cristos răstignit şi înviat, să fie pentru fiecare dintre noi un exemplu de adeziune docilă la voia divină, pentru ca, aşa după cum l-am ascultat pe Apostolul Paul amintindu-le corintenilor, şi noi să trăim astfel încât să fim găsiţi `fără de pată` în ziua Domnului.”
Încheind cu o reflecţie asupra Evangheliei duminicii, Pontiful s-a concentrat pe porunca lui Cristos de a „veghea”. „A veghea”, a explicat Pontiful, „înseamnă a-l urma pe Domnul, a alege ceea ce El a ales, a iubi ceea ce El a iubit, a-ţi conforma viaţa ta după a Sa; a veghea înseamnă a petrece fiecare moment al vieţii în orizontul iubirii Sale fără a ne lăsa copleşiţi de inevitabilele dificultăţi şi probleme zilnice. Aşa a făcut Sf. Laurenţiu şi aşa trebuie să facem şi noi; şi îi cerem Domnului să ne dea harul Său ca acest Advent să ne stimuleze pe toţi să mergem în această direcţie.”
