În Europa, de Crăciun lipseşte sărbătoritul?

23.12.2008, Roma (Catholica) - Sărbătoarea Naşterii Domnului bate la uşă, dar în Europa, şi numai, există riscul de a celebra această solemnitate fără protagonistul principal, a afirmat părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa în predicile de Advent ţinute în prezenţa Papei Benedict al XVI-lea şi a Curiei Romane. Capucinul a declarat mai apoi pentru Radio Vatican: „Riscăm să facem o sărbătoare fără cel sărbătorit. Crăciunul devine tocmai o sărbătoare în care este absent sărbătoritul, Pruncul Isus. Vedem că se răspândeşte tot mai mult o mentalitate care conferă Crăciunului o semnificaţie cu totul diferită. Amintesc, de exemplu, episodul recent de la Oxford, unde s-a eliminat până şi numele însuşi de Crăciun (Christmas, în engleză – n.r.), adoptând denumirea de „Festival al luminii”. Este doar un episod dintr-o tentativă mai amplă care pornind de la pretextul de a nu ofensa sensibilitatea celorlalte religii prezente între noi, în realitate alimentează secularismul şi laicismul care nu vor să se mai împiedice, pentru a spune astfel, de semnele religioase în mijlocul societăţii.”

Cum am putea să intrăm tot mai mult, atunci, în Spiritul lui Cristos? Pr. Cantalamessa răspunde: „Mijlocul principal este Cuvântul lui Dumnezeu. Al doilea va fi Euharistia, dar la Euharistie se ajunge după ce s-a făcut întâlnirea cu Isus. Aşadar, primul pas trebuie să fie predicarea, dar nu o vestire generică: aceasta este lecţia Sfântului Paul! Trebuie să pornim de la `kerigmă`, de la vestirea nucleului central al credinţei. `Kerygma` este acel strigăt care cuprinde vestea cea mai importantă şi atotcuprinzătoare: `Cristos a murit pentru păcatele mele, a înviat pentru îndreptăţirea mea`. Pentru noi astăzi, într-o societate care nu mai este creştină în sensul de odinioară – unde credinţa nu mai are sprijinul şcolii şi al familiei – credinţa, aşadar, nu mai înmugureşte cu aceeaşi spontaneitate, încet încet, dar trebuie trezită. Şi Sfântul Paul spune că credinţa se naşte exclusiv în prezenţa acestei vestiri. Toate celelalte – cateheza, morala, spiritualitatea – vin după aceea, pentru a face mai robustă credinţa care s-a născut. Deci, `fides ex auditu`, cum spune Sfântul Paul, credinţa se naşte din ascultarea acestei vestiri.”

„Anul Sfântului Paul ne transmite în acest sens o încurajare foarte importantă: să ne gândim că într-o zi, Isus a intrat în viaţa unei persoane care lupta împotriva lui… Trebuie să avem încredere că dacă suntem de bună credinţă, dacă nu-l izgonim pe Dumnezeu, atunci Isus este atât de bun, generos şi răbdător cu noi încât va găsi modul de a ajunge până la noi, de a sărbători Crăciunul împreună cu noi, în pofida tuturor dificultăţilor de ordin economic sau spiritual.” La final pr. Cantalamessa a spus: „Isus s-a născut o singură dată din punct de vedere istoric, o dată pentru totdeauna, dar se poate naşte mereu din nou în persoana care – spunea Sf. Bonaventura – concep dorinţa de a-l primi pe Cristos în propria viaţă într-un mod nou. Iată, aşadar, că Isus se naşte în inima omului: acesta ar fi adevăratul Crăciun pe care îl urez tuturor ascultătorilor, mai ales celor care au credinţă, să nu se mulţumească cu un Crăciun exterior dar să facă Crăciunul lăuntric, o bucurie probabil încă necunoscută.”

Sursa: Radio Vatican