2009 – un bilanţ făcut de pr. Lombardi

31.12.2008, Vatican (Catholica) - Anul care s-a încheie, 2008, l-a avut pe Papa Benedict al XVI-lea angajat pe multe fronturi: de la călătoriile pastorale de la o extremitate la alta a globului la dialogul ecumenic şi interreligios; de la apărarea creştinilor persecutaţi în lume la rechemarea la marile valori împotriva exceselor produse de criza economică gravă care a lovit planeta. Directorul biroului de presă a Sfântului Scaun şi al Radio Vatican, pr. Federico Lombardi, a acordat un interviu, tradus de redacţia română a postului de radio. Pentru început a declarat:

– Aş zice că pontificatul şi-a regăsit perfect linia sa ca vestire a credinţei creştine, printr-un magisteriu de nivel extraordinar, şi chiar ca afirmare a valorilor esenţiale pentru binele umanităţii de azi şi de mâine. O propovăduire pozitivă, ce se prezintă lumii de azi fără timiditate, şi mi se pare că marile călătorii internaţionale – în special din acest an – au confirmat această cheie de lectură.

– Ce ipostaze vă amintiţi din călătoria în Statele Unite, cu vizita la sediul Naţiunilor Unite, de la Ziua Mondială a Tineretului celebrată la Sydeny, din vizita de la Lourdes în Franţa?
– Iese în evidenţă, desigur, discursul Papei Benedict al XVI-lea în faţa Adunării Naţiunilor Unite şi, negreşit, rugăciunea sa la Nivelul Zero, momentul care a impresionat poate cel mai profund sufletul americanilor. În ceea ce priveşte Ziua Mondială a Tineretului, avem mari momente de îmbrăţişare între Sfântul Părinte şi splendida, radioasa adunare a tinerilor. Apoi, în Franţa, fără îndoială Papa a putut să-şi prezinte magisteriul într-un mod pozitiv, a fost ascultat cu atenţie nu doar de Biserică dar chiar şi de lumea culturală franceză, atingând prin urmare acel scop de dialog între Biserică şi lumea de azi pe care toţi îl doream.

– Pe planul ecumenic şi al dialogului cu Islamul, acest 2008 marchează în mod sigur progrese importante…
– Da. Pentru ecumenism, poate imaginea care ne rămâne mai prezentă este cea a discursului Sanctităţii sale Bartolomeu I la Sinodul Episcopilor – un Patriarh care vesteşte în mod foarte intens iubirea pentru Cuvântul lui Dumnezeu în tradiţia ortodoxă şi ce ne poate uni mai mult decât acest mers împreună la rădăcina credinţei noastre. Iar în ce priveşte dialogul interreligios, evident în domeniul raportului cu islamul probabil momentul cel mai semnificativ a fost acel Forum catolici-musulmani, care prin Declaraţia finală a demonstrat că s-au tratat într-adevăr în mod onest şi clar puncte ale drepturilor omului, libertăţii religioase care sunt cruciale în raportul cu Islamul.

– Anul 2008 este caracterizat şi ca Anul Paulin. De câteva luni Papa Benedict al XVI-lea dedică reflecţiile, catehezele sale ţinute la audienţa generală de miercuri, tocmai Apostolului neamurilor…
– Anul Paulin poate pentru marea presă laică internaţională nu este ceva scos mult în evidenţă, dar în viaţa Bisericii este foarte important. Cateheza Papei este un aspect foarte important al slujirii sale, în care el are prilejul de a oferi marea sa profunzime de cultură teologică şi marea sa spiritualitate. Este o cale prin care ajută poporul creştin să regăsească în raport cu figura pasionată de apostol, cum este cea a Sfântului Paul, atitudinea misionară, de dorinţă de a vesti darul credinţei pe care l-am primit. Chiar şi la nivel ecumenic, acest An Paulin este important: foarte interesant este faptul că ortodocşii, în special, l-au preluat ca o cheie a pastoralei lor în cursul acestui an.

– Evenimentul bisericesc cel mai semnificativ al anului a fost, fireşte, Sinodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu desfăşurat în octombrie. Este semnul importanţei pe care Papa o atribuie acestei teme fundamentale pentru viaţa creştinului?
– Este clar că acest Sinod a fost o experienţă deosebit de fericită. Climatul era extrem de senin: acum, atmosfera de seninătate în care s-a trăit este un lucru foarte important, deoarece au existat şi asupra temei Cuvântului lui Dumnezeu atâtea discuţii, asupra exegezei, a metodei istorico-critice, şi altele. În schimb, mi se pare că s-a trăit şi pus în lumină faptul că actualmente comunitatea Bisericii este de o maturitate calmă pentru o lectură care, ţinând cont de toate dimensiunile culturale şi critice, ajunge însă la lectura în credinţă a Cuvântului lui Dumnezeu ca hrană de bază pentru viaţa creştină. Şi aş zice că Papa şi-a adus contribuţia sa prin cartea despre Isus, care este o lucrare exemplară de lectură spiritual-teologică a Sfintei Scripturi şi de împărtăşire cu alţii a acestei lecturi.

– Papa Benedict al XVI-lea a arătat, în mai multe ocazii, mai ales în această a doua parte a anului, o mare atenţie faţă de criza economică mondială, pe măsură ce aceasta creştea şi se agrava. Aşteptând enciclica socială, Papa revine şi reafirmă locul central al persoanei umane inclusiv în raporturile economice…
– Desigur. Un lucru care mi se pare semnificativ şi pe care toate persoanele – credincioşi sau nu – au înţeles foarte uşor, că la baza tipului de criză economică care se verifică există componente etice, adică a existat o căutare de câştig printr-o dinamică a finanţelor desprinsă de producţie, de activitatea laborioasă efectivă, şi acest lucru se plăteşte. Faptul că Papa revine adesea asupra acestui subiect spune nu numai participare la suferinţele şi dificultăţile pe care le suportă atâtea persoane, în urma acestei crize, dar şi avertizarea asupra faptului că pentru a ieşi din ea, pentru a reconstrui o economie mai demnă de om şi mai solidă, mai corespunzătoare exigenţelor persoanei şi demnităţii umane, trebuie să se ajungă la construirea unei economii pe aceste valori fundamentale pentru o dezvoltare echitabilă, solidară, justă pentru toţi.

– Să trecem la o altă temă care a caracterizat 2008: persecuţia creştinilor în diferite părţi ale lumii, în special în Statul indian Orissa. Sfântul Părinte nu a omis să de-a glas în numele celor care nu sunt auziţi…
– Da: situaţia în India şi, sub anumite aspecte, cea din Orientul Mijlociu, sunt legate de faptul că, din păcate, în lumea de azi formele fundamentaliste sunt în mare creştere şi aceasta duce la negarea respectului pentru credinţă, pentru credinţa altora, la marginalizare şi la folosirea violenţei faţă de cine are o credinţă diferită. Este o problemă foarte mare; acelaşi lucru în Orientul Mijlociu: faptul că numeroşi creştini sunt siliţi să emigreze, sunt puşi în condiţii foarte dificile de viaţă, este o dovadă că este pus sub semnul întrebării un echilibru de civilizaţii, de convieţuire care a putut dura secole întregi. Pentru noi, ca persoane religioase, este una dintre faptele cele mai dramatice ale timpului actual, şi anume că numele lui Dumnezeu, că religia ca atare este prilej de tensiune şi de violenţă în loc de armonie, de iubire şi de contribuţie la construirea unei umanităţi în pace. În această privinţă trebuie să fim deosebit de atenţi.

– Bate la uşă anul 2009, deja se cunosc destinaţiile câtorva călătorii ale Papei, între care vizita în Ţara Sfântă. Dar este în program şi Sinodul pentru Africa şi călătoria Papei în Africa în luna martie, şi se aşteaptă publicarea – cum spuneam – a enciclicei, a treia, cea socială. Ce aşteptări se pot nutri pentru anul care vine?
– Se vede că diferite puncte asupra cărora se nutresc aşteptări sunt încă puţin problematice: iată, e nevoie a fi mai degrabă prudenţi în a privi la acest an care începe. Un element însă clar, de pildă, este cel al atenţiei pentru Africa. Mari sunt suferinţele atâtor popoare din acest continent: sunt cu adevărat masacre înspăimântătoare, există situaţii de foamete, ca cea din Zimbabwe din aceste zile…Ce trebuie să facem pentru ca nu numai aceste situaţii limită, dramatice, să fie depăşite şi evitate, dar ca un continent cu mare potenţial, cu enorme resurse nu numai materiale dar mai ales umane, să poată să îşi aducă contribuţia sa umanităţii şi Bisericii de azi şi de mâine? Angajarea Papei ne dă un exemplu, dar toţi ar trebui să privim spre acest continent în anul care vine.

Sursa: Radio Vatican