Proclamarea lui Cristos cu cuvinte şi cu mărturia vieţii

08.01.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie marţi, 6 ianuarie 2009, în solemnitatea Epifaniei Domnului, în Bazilica San Pietro. În predica sa, Sfântul Părinte a afirmat că tradiţia latină identifică Epifania, „revelarea Domnului nostru Isus Cristos”, cu „vizita Magilor la Pruncul Isus din Betleem şi astfel o interpretează mai presus de toate ca revelarea Mesiei lui Israel tuturor popoarelor păgâne”. Şi a continuat: „În acest an, 2009, care marchează al patrulea centenar al primelor observaţii făcute de Galileo cu telescopul, şi este dedicat special astronomiei, nu putem să nu acordăm o atenţie specială simbolului stelei, foarte important în pasajul evanghelic despre Magi, care au fost cel mai probabil astronomi”.

Papa a subliniat faptul că „în timp ce teologia păgână diviniza elementele şi forţele cosmosului, credinţa creştină, în linia revelaţiei biblice, contemplă un singur Dumnezeu, Domn şi Creator al întregului univers. […] Iubirea divină, întrupată în Cristos, este legea fundamentală şi universală a creaţiei. Nu trebuie înţeasă poetic ci ca o realitate. […] Aceasta înseamnă că stelele şi planetele, întregul univers, nu este guvernat de o forţă oarbă; ele nu se spun doar dinamicii materiei. De aceea, elementele cosmice nu trebuie divinizate ci, dimpotrivă, o voinţă personală este în şi deasupra tuturor lucrurilor, Duhul lui Dumnezeu, care în Cristos este revelat ca Iubire. De aceea oamenii – după cum scrie Sf. Paul Colosenilor – nu sunt sclavi ai `puterilor` cosmice, ci liberi, capabili de interacţiune cu libertatea creatoare a lui Dumnezeu”.

Continuând, Pontiful a afirmat că „El este la originea la orice şi guvernează totul, nu rece şi anonim ca o forţă conducătoare ci ca un Tată, Soţ, Prieten, Frate, ca Logos, ca şi `Cuvânt-Raţiune` care s-a unit cu trupul nostru muritor o dată pentru totdeauna şi care a împărtăşit pe deplin condiţia noastră, revelând puterea copleşitoare a harului Său”. Sfântul Părinte a subliniat faptul că „gândirea creştină compară cosmosul cu o `carte` – după cum chiar Galilei spunea – considerând-o lucrarea unui autor care se exprimă pe Sine prin `simfonia` creaţiei”.

„Nu există umbră, oricât de întuneric ar fi, capabilă să acopere lumina lui Cristos. De aceea, pentru toţi cei care cred în Cristos, speranţa nu păleşte niciodată, nici chiar în faţa gravelor crize sociale şi economice prin care trece omenirea, în faţa urii destructive şi a violenţei care nu încetează să acopere multe regiuni ale lumii cu sânge, în faţa egoismului şi pretenţiei umane de a ne considera ca Dumnezeu, care uneori conduce la alterări periculoase ale planului divin pentru viaţă şi demnitatea fiinţei umane, pentru familie şi armonia creaţiei”. Papa a afirmat că „efortul nostru de eliberare a vieţii umane şi a lumii de otrava şi contaminarea care i-ar putea distruge prezentul şi viitorul îşi menţine valoarea şi semnificaţia – după cum scriam în Enciclica `Spe Salvi` – chiar dacă noi, în aparenţă, nu reuşim sau se pare că suntem neputincioşi în faţa forţelor ostile”.

„Domnia universală a lui Cristos acţionează asupra Bisericii într-un mod special”. În acest context, Papa a asigurat că „Biserica este mândră de nimic altceva decât de Domnul ei: lumina nu vine de la ea iar gloria nu este a ei. Dar este bucuria ei, pe care nimeni nu poate să i-o răpească, faptul de a fi `semn şi instrument` al Celui care este `lumen gentium`, lumina neamurilor”. Sfântul Părinte a subliniat faptul că „harul lui Dumnezeu l-a făcut pe Sf. Paul o stea a neamurilor” şi i-a invitat pe toţi să se roage pentru păstorii Bisericii „pentru ca, alimentându-ne zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu, să putem să îl transmitem cu fidelitate mai departe fraţilor şi surorilor noastre”. „Să ne rugăm”, a spus în încheiere, „pentru credincioşi, deoarece toţi creştinii sunt chemaţi prin Botez şi Mir să îl proclame pe Cristos, lumina lumii, cu cuvintele şi cu mărturia propriilor lor vieţi”.