Angajamentul în căsătorie este posibil şi în cultura modernă
30.01.2009, Vatican (Catholica) - Valoarea căsătoriei creştine riscă să fie practic distrusă dacă sacramentul este declarat nul din motive neîntemeiate, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, când s-a adresat în ziua de joi, 29 ianuarie 2009, Rotei Romane, la începutul anului juridic. În reflecţia sa, el a arătat că ar putea fi analizate multe subiecte, dar a ales să evalueze implementarea a două discursuri rostite de Papa Ioan Paul al II-lea în urmă cu peste 20 de ani pe tema impedimentelor la căsătorie datorate unor probleme psihologice.
Citându-l pe Pontiful polonez, Papa Benedict al XVI-lea a susţinut că se poate încă sesiza nevoia de a proteja comunitatea eclesială de „scandalul de a vedea valorile căsătoriei creştine practic distruse de înmulţirea exagerată şi aproape automată a declaraţiilor de nulitate a căsătoriei în cazurile de eşec al acesteia, sub pretextul unei anumite imaturităţi sau a slăbiciunilor psihice din partea părţilor contractante”. Astfel, Sfântul Părinte a îndemnat tribunalul să „trateze cauzele cu profunzimea cuvenită cerută de slujirea adevărului şi a carităţii proprii Rotei Romane”.
Referindu-se din nou la discursul predecesorului său, Pontiful a arătat distincţia dintre „maturitatea psihică văzută ca scop al dezvoltării umane” şi „maturitatea canonică, aceasta fiind mai degrabă minimul de bază cerut pentru stabilirea validităţii căsătoriei”. El a mai arătat diferenţa dintre „incapacitate” şi „dificultate”, reamintind afirmaţia Papei Ioan Paul al II-lea că „doar incapacitatea şi nu dificultatea în darea consimţământului şi în realizarea unei adevărate comunităţi de viaţă şi iubire invalidează o căsătorie”.
Papa Benedict al XVI-lea a privit şi la distincţia dintre „dimensiunea canonică a normalităţii, care, bazându-se pe viziunea integrală asupra persoanei umane, `include formele moderate de dificultate psihologică`, şi dimensiunea clinică, ce exclude din conceptul [de normalitate] orice limitare la maturitate şi `orice formă de boală psihică`”. De asemenea, a explicat diferenţa dintre „`capacitatea minimă suficientă pentru un consimţământ valid` şi capacitatea idealizată a maturităţii depline orientate către o viaţă conjugală fericită”. Papa a declarat că este necesar să se redescopere „capacitatea pe care în principiu orice persoană umană o are de a se căsători în virtutea propriei ei naturi de bărbat sau femeie”.
Pontiful a atras atenţia asupra riscului „de a se cădea într-un pesimism antropologic care, în lumina actualei situaţii culturale, consideră că este aproape imposibil să te căsătoreşti”. „Pe lângă faptul că această situaţie nu este uniformă în diversele regiuni ale lumii”, a continuat el, „incapacitatea consensuală nu poate fi confundată cu dificultăţile pe care le întâmpină mulţi – în special tineri – ajungând să considere uniunea matrimonială ca fiind în mod normal inimaginabilă şi impracticabilă. Dimpotrivă, reafirmarea capacităţii umane înnăscute pentru căsătorie este tocmai punctul de plecare pentru a ajuta cuplurile să descopere realitatea naturală a căsătoriei şi semnificaţia pe care o are în planul de mântuire”.
„Capacitatea trebuie să fie plasată în relaţie cu ceea ce este în esenţă căsătoria”, a adăugat Papa, citând din „Gaudium et Spes”: „`comuniunea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată de Creator şi înzestrată de El cu legi proprii` şi, într-un mod particular, cu obligaţiile esenţiale inerente ei”. Episcopul Romei a îndemnat tribunalul la „un realism sănătos”, aşa cum a încurajat şi Papa Ioan Paul al II-lea, deoarece capacitatea de a se căsători „se referă la minimul necesar pentru logodnici pentru a-şi putea dărui fiinţa ca persoană masculină sau feminină pentru a întemeia această legătură la care sunt chemaţi majoritatea oamenilor”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
