Ziua Vieţii Consacrate celebrată la Cluj-Napoca
05.02.2009, Cluj (Catholica) - Ziua Vieţii Consacrate a fost sărbătorită public la Cluj-Napoca duminică, 1 februarie 2009, la Catedrala greco-catolică Schimbarea la Faţă, printr-o Sfântă Liturghie arhierească, celebrare la care au fost invitaţi călugări şi călugăriţe din cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla. Au fost prezente surori din Congregaţia Maicii Domnului, fraţi şi surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), surori din Ordinul Sfântului Iosif al Apariţiei, părinţi din Societatea lui Isus ş.a., aflăm de pe BRU.ro. În cadrul celebrării liturgice, a fost hirotonit diacon subdiaconul Gabriel Marian Marincaş, prin punerea mâinilor PS Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial.
În meditaţia la Liturghie, PS Florentin a adresat un cuvânt special persoanelor consacrate: „Medităm astăzi la puterea rugăciunii în simplitatea inimii şi cu sinceritate, la puterea rugăciunii ca respiraţie a sufletului; puterea rugăciunii pe care o facem unii pentru ceilalţi, puterea rugăciunii pe care o putem face fiecare dintre noi pentru lume, pentru societatea în care trăim. Îi mulţumim lui Dumnezeu că există persoane care au dorit să-şi dedice întreaga viaţă rugăciunii, să-şi ofere viaţa, ca şi jertfă, lui Dumnezeu în rugăciune. Mă adresez acum acestor persoane consacrate, călugări, călugăriţe, care şi-au oferit viaţa lui Dumnezeu. Lor li se adresează cuvântul din Decretul Perfectae Caritatis al Conciliului Vatican II. Ei sunt cei care trebuie să cultive, cu grijă statornică, spiritul de rugăciune şi rugăciunea însăşi, îndreptându-se către izvoarele autentice ale spiritualităţii creştine”.
Luni, 2 februarie, sărbătoarea Întâmpinării Domnului, a fost o zi cu semnificaţie deosebită pentru surorile din Congregaţia Maicii Domnului (CMD), care, printr-o Sfântă Liturghie arhierească, au aniversat 88 de ani de la fondarea Congregaţiei lor, în 1921, la Blaj, de către Mitropolitul de atunci, Vasile Suciu. În aceste momente solemne surorile CMD şi-au reînnoit, în faţa Domnului, voturile ascultării, carităţii şi sărăciei. În după-amiaza aceleiaşi zile, Ziua Persoanelor Consacrate a fost marcată în biserica Mănăstirii Sfânta Macrina a surorilor Ordinului Sf. Vasile cel Mare. Au participat PS Florentin, Mons. Mihai Todea, Vicar general, mai mulţi preoţi, călugări şi călugăriţe din Ordinele şi Congregaţiile religioase din cadrul Eparhiei, precum şi membri ai Ordinului Terţiar Bazilian.
S-a celebrat slujba Vecerniei urmată de momente de rugăciune spontană. La invitaţia pr. capelan Marius Furtună, fiecare călugăr şi călugăriţă a depus la picioarele altarului o lumânare aprinsă, simbol al vieţii dăruite lui Cristos în caritate şi iubire deplină. În acest cadru de rugăciune, pr. Marian Ţuţuraş OSBM a prezentat o reflecţie asupra condiţiei de persoane consacrate urmând îndemnul apostolic postsinodal Vita Consecrata a Papei Ioan-Paul al II-lea, întemeiat pe decretul Conciliului Vatican II, privind reînnoirea vieţii călugăreşti, Perfectae Caritatis: „Viaţa consacrată trebuie să devină într-adevăr viaţă în spirit. Aceasta înseamnă convertirea de la `eul` propriu, `eul` propriei congregaţii sau provincii, la un `noi` al comuniunii şi misiunii ecleziale. Înseamnă depăşirea forţelor care conduc către moarte şi deschiderea faţă de viaţă. (…) Cel consacrat este chemat în mod radical să devină icoana vie a lui Hristos.”
În continuare, a fost evocat exemplul întemeietorului monahismului oriental, Sf. Vasile cel Mare, căruia Biserica i-a dedicat anul 2009, deoarece „se împlinesc 1680 de ani de la naşterea, şi 1630 de ani de la mutarea la cer, a celui întru sfinţi Părintele nostru Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei”. Sf. Vasile cel Mare este şi astăzi un model de urmat, nu doar pentru persoanele consacrate, în mod particular pentru călugării bazilieni, ci şi pentru toţi credincioşii creştini care sunt consacraţi lui Dumnezeu prin Taina Botezului. În încheierea serii de rugăciune, Preasfinţia Sa Florentin a dat binecuvântarea, mulţumind participanţilor la rugăciune, şi a rostit o povestioară-pildă despre simplitate şi sinceritate, despre nevoia de a ne înfăţişa în faţa lui Dumnezeu aşa cum suntem, pentru ca El să ne facă aşa cum doreşte.


