Contestarea proiectului fără rezolvarea diferendului
13.02.2009, Bucureşti (Catholica) - Atât rapoartele transmise de către eparhiile din Transilvania în vederea întocmirii Raportului general de activitate pentru anul 2008, cât şi numeroase adrese primite la Patriarhia Română din partea unor unităţi de cult subordonate din aceeaşi zonă a ţării, semnalează o situaţie îngrijorătoare privind recuperarea în instanţă de către Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) a locaşurilor de cult, a caselor parohiale şi a cimitirelor aparţinând ortodocşilor.
În prezent, în zonele în care au existat comunităţi greco-catolice, respectivul cult a declanşat un număr de 106 litigii aflate în diferite faze procesuale (spre exemplu, numai în judeţul Bihor au fost introduse, începând cu anul 2005, 26 de acţiuni împotriva unor unităţi de cult ortodoxe). Majoritatea zdrobitoare a acestora sunt acţiuni introduse după intrarea în vigoare a Ordonanţei de Guvern nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2005. Acest act normativ prevede – în mod explicit – posibilitatea revendicării în instanţă a fostelor proprietăţi greco-catolice, deşi majoritatea covârşitoarea a credincioşilor greco-catolici au devenit şi au rămas, între timp, ortodocşi. La cele 106 litigii aflate în curs de judecată, despre care semnalele sunt deosebit de îngrijorătoare, se adaugă 29 de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în defavoarea Bisericii Ortodoxe Române, multe dintre acestea fiind pronunţate după anul 2004. În foarte puţine cazuri a fost dat câştig de cauză unităţilor de cult ortodoxe.
Întrucât întreaga populaţie ortodoxă din România a perceput ca o mare nedreptate această situaţie, au fost promovate, de-a lungul timpului, mai multe iniţiative legislative care vizau împărţirea fostului patrimoniu greco-catolic în funcţie de numărul credincioşilor ortodocşi şi greco-catolici. Ultima dintre acestea a fost proiectul de lege nr. 368/2007 (aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor), cel mai elaborat, care prevedea inclusiv despăgubirea unităţilor de cult greco-catolice de către Statul Român. Acest proiect a fost atacat de către Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), întrucât aprecia că îi este defavorabil, dar contestarea lui nu constituie o soluţie de rezolvare a litigiului patrimonial dintre ortodocşii şi greco-catolicii din România, care sunt moştenitorii unui patrimoniu comun de peste trei secole. Până în anul 1700, patrimoniul în dispută a fost în întregime ortodox.
În calitatea lor de culte recunoscute legal în România, Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) trebuie să aibă sprijinul Statului în rezolvarea acestei probleme. (Biroul de presă al Patriarhiei române)
Lamentările BOR sunt cu totul neîndreptăţite atâta timp cât va rămâne tributara aceleiaşi menntalităţi totalitariste, nărav cu care a rămas din comunism. Noi, greco-catolicii încercăm pe toate căile să ajungem la înţelegerea frăţească pe care o considerăm nu numai necesară dar şi indispensabilă unor confesiuni creştine atât de apropiate şi aparţinând celor de acelaşi neam şi de aceeaşi limbă. Întotdeauna însă ni s-au întors spatele cu o singură motivaţie, aceea a majorităţii. (În problemele de conştiinţă, majoritatea nu îşi are locul, spunea Mohanda Gandhi-citat din memorie). Oricine a citit o carte de istorie îşi poate da seama că înainte de 1700 , în Ardeal, ortodoxia făcea parte din religiile nerecepte şi nu prea avea patrimoniu, eventual, câte o baracă din scânduri in afara localităţilor. Ceea ce am strâns noi timp de trei secole, nu are nici o legătură cu trufia şi intoleranţa ortodoxă. Eu sunt unul dintre cei care am militat, în parohia mea, pentru împărţirea, în mod absolut egal a patrimoniului care se compune din: sfântoul lăcaş, de o frumuseţe unică în zonă, ridicat imediat după unirea cu Roma, 80 ha de teren arabil, trei case, trei cimititre, total 10 ha intravilan. În schimb am cerut accesul în sfânta noastră biserică pentru serviciul alternativ. Nu numai că nu au acceptat, dar nu ne-au dat nici măcar una din case. Atunci de ce se supără pentru că ne adresăm justiţiei
La câştigarea procesului rămânem la fel de deschişi spre împăcare, oferindu-le posibilitatea de slujire alternativă
Dacă nu, atunci să-i ajute pe ei statul român sau statul austriac, despre care se tot plâng că le-a dărâmat cu tunurile dărăpănăturile pe care le aveau atunci(cu foarte mici excepţii-ctitorii ale unor domni de peste carpaţi).
Sigur că pentru cei care nu cunosc drama bisericii noastre, afirmaţia de mai sus ar părea cel puţin cinică, dar aşa stau lucrurile, din păcate, în relaţiile dintre noi.
Aşa că nu avem nici un motiv să ne turnăm cenuşă în cap pentru ceea ce au făcut austriecii atunci, deoarece sunt sigur că dacă ar fi ştiut cu adevărat ce fac, n-ar mai fi făcut-o.
După ce totul a trecut, au răsărit şcolile româneşti confesionale în toate satele Ardealului
şi copiii iobagilor au avut acces la şcolile occidentului catolic, s-a deschis un nou capitol al istoriei poporului român transilvănean, pe care l-a închis tocmai statul român comunist.
Actualul stat român trebuie să repare nedreptatea oferindu-le sprijin celor care au trecut la ortodoxie, nu să ne sugrume pe noi care am făcut cale întoarsă peste prăpastia schismei.
Dumnezeu să ne ajute să găsim calea spre împăcare şi bună înţelegere.
PROF. Dumitru Matei,
curator al parohiei greco-catolice de Văşad
Voi introduce vechiul proverb popular in a comenta atitudinea imorala a Bisericii Ortodoxe Romane, in ceea ce priveste agitata sa preocupare, cu privire la pozitia juridica- morala a perseverarii Bisericii Romane Unite Greco-Catolice in revendicare retrocedarii patrimoniului pe care l-a construit in urma constituirii “ Marelui Act al Unirii cu Biserica Universala Romana” , de la 1700. “ De ce tie frica nu vei scapa” , draga sora confesionala ortodoxa, acest ecou isi localizeaza desfasurarea pe fondul inevitabilitatii teologice populare si de ce nu cu radacini profund biblice. Asa cum nu a functionat Comisia Mixta Ortodoxa_Greco-Catolica, la care, s-a anexat si diferite suporturi institutionale, cum ar fi “ participarea Statului si a diferitelor organisme internationale Vaticanul, ect, Observatori ai procesului, asa nu va functiona nici alte forme metodologice inventive, cum ar fi Referendumul sau implicarea populatiei, sau anhilarea si amenintarea Statului de ingerinta religioasa. Adevarul istoric nu trebuie sa existe in exteriorul statului de drept si a noi societatii care vrea sa se construiasca in vederea democratica si a respectului fata de cetatean in drepturile sale fundamentale si a institutilor multiculturale si multiinterconfesionale. Acest Stat de drept va putea fi conturat si stabilizat in Romania in mod indiscutabil si prin participarea responsabilitatii pastorale a Bisericilor existente si recunoscute juridic in Romania. De accea consider ca orice tentativa de obstructionare si blocare a aplicarii legilor, executarii sentintelor in urma proceselor intentate si definitiv pronuntate, este o subminare si o acuta amenintare la adresa Statului in lupta sa graduala in a se forma in mod plauzibil in Stat de drept. Opinea publica romaneasca ar trebui informata, ca, patrimoniul material al Bisericii in Transilvania la 1700 era sarac, fara teama de a gresi, detinea o mare ruina. Patrimoniul confiscat s-a construit prin elementele fundamentale si indispensabile provenite din sublimul act al Unirii cu Biserica Romei. Iar momentul epocal al lui 1700 este incomparabil cu momentul epocii staliniste 1948. In 1700 Sinodul Bisericii din Transilvania a considerat, ca unica solutie pentru a traversa multiplele dificultati era reantoarcera la comunitatea apostolica primara, la Biserica Romei. In mod contrar in 1948 in mod obiectiv-istoric-impartial nu decide Sinodul trecerea la Biserica Ortodoxa, ci amenintarea, teribila teroare si moarte pentru insubordonati. Prin rationamentul logic, Statul actual pentru asi demonstra eficacitatea functionabilitatii sale democratice, va trebui sa elaboreze proiectul retrocedarii, in conformitate cu adevarul istoric pentru Biserica Unita cu Roma. Prin urmare, principiul numeric al proportionalitatii distributive, elaborat cu mare obscuritate si perspicacitate negativa de cei interesati, nu se va identifica moral sau juridic in ceea ce priveste restituirii partiala a proprietatii Bisericii Romane Unite. Aceasta procedura a calcularii in restituirea bunurilor in functie de numarul mic sau mare este ilegala. In ordinea Statului de drept si in ordinea dreptului divin proprietatea confiscata trebuie restituita in mod impartial si integral autenticului proprietar. Si in cazul nostru, proprietarul fiind Biserica Unita cu Roma Greco-Catolica, ca o sora mai mica a decis prin episcopi sai ca in urma restituirii patrimoniului instrainat, sa analizeze fiecare bun si fiecare situatie locala. Si in urma analizei nici o comunitate sa nu ramana fara posibilitatea de a celebra, indiferent ca este definita ortodoxa sau greco-catolica. Unde va exista o singura biserica, comunitatile mixte ortodoxe si catolice locale vor celebra ca buni frati crestini in mod alternativ, la ore diferite. Prin urmare n’ ar trebui sa existe acute preocupari din partea unităţilor de cult subordonate din aceeaşi zonă a ţării. Fie ca Dumnezeu sa patrunda in inimile si constintele noastre pentru a respecta legea iubirii si a dreptatii sale.
Pr. Vasile Orghici