Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorinţe
16.02.2009, Iaşi (Catholica) - Editura „Sapientia” din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorinţe. În dialog cu Elie Marechal”, scrisă de Michel Quoist. Cartea, tradusă din franceză de Andrei Adam Motyka şi prefaţată de pr. Alois Bulai, a apărut în colecţia „Creştinism în contemporaneitate”. Cu circa opt milioane de exemplare vândute în întreaga lume, Michel Quoist este un autor de succes. Dacă mulţi au citit cărţile sale, puţini cunosc omul de dincolo de scrieri. La 40 de ani de la publicarea primei sale cărţi de spiritualitate, Prieres (Iată-mă, Doamne), Michel Quoist a acceptat să răspundă întrebărilor indiscrete şi impertinente ale lui Elie Marechal. Cum a devenit un tânăr muncitor, indiferent faţă de credinţă, una dintre vocile spirituale cele mai ascultate de mai multe generaţii?
În prezentarea cărţii de pe Ercis.ro este redată prefaţa pr. Alois Bulai, din care cităm: „O viaţă de om, de scriitor, de pedagog, de preot se derulează înaintea cititorului sub bagheta discretă a maestrului Elie Marechal. O viaţă – cu piscuri ameţitoare şi cu profunzimi insondabile – povestită cu calm în lumina rugului infinitei iubiri a lui Dumnezeu, a Celui care Este, iubire ce nu seacă şi nu slăbeşte pentru că vine de la cel care `era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor…` (In 1,2-4). Viaţa unui om care, `după ce s-a adăpat la izvorul nesecat cu apă care izvorăşte din viaţa veşnică` (cf. In 4,7-15), este mereu pregătit să potolească setea oamenilor de a găsi sensul vieţii, de a putea să iubească şi de a fi iubiţi într-o manieră autentică”.
„Este viaţa lui Michel Quoist, derulată de-a lungul secolului al XX-lea, secol frământat de ideologii şi convulsionat de conflicte… Este viaţa unui om care a voit mereu ca, privindu-l, oamenii să vadă dincolo de persoana lui: să se descopere pe ei înşişi învăluiţi în iubirea lui Dumnezeu şi învestiţi cu responsabilitate pentru fraţii lor şi pentru comunitatea în care trebuie să se regăsească implicaţi cu maturitate… În demersul său uman-sociologic şi spiritual-teologic, Michel Quoist pleacă de la constatarea că omul este `frumos şi murdar de pământ în acelaşi timp. Abia s-a născut şi păşeşte încet, eliberându-se puţin câte puţin de argilă. E încă plin de pământ, întocmai ca un nou-născut care, ieşit din sânul mamei, nu a fost încă spălat`. E un amestec de contraste: frumuseţea inimii, a privirii, a iubirii şi, în acelaşi timp, boală, suferinţă, singurătate. Însă privirea iubitoare a Tatălui îl invită încontinuu să crească”.
„Rumegarea propriei existenţe a lui Michel Quoist nu putea să nu atingă dimensiunea ontologică a preoţiei cu care a fost hărăzit, sacrament care îl uneşte pe preot cu Isus Cristos într-un mod cu totul special, aşa încât să poată spune: `Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu`. Dar nu numai sub aspectul slujirii în folosul comunităţii prin celebrarea sacramentelor şi, mai ales, a Sfintei Liturghii, ci ca vestire a propriei descoperiri şi experienţe: Dumnezeu este iubire şi este prezent între noi în persoana lui Isus Cristos şi trebuie să-l întâlnim pentru a putea lucra împreună cu el oriunde ne-am afla”. Pr. Alois Bulai încheie: „Transpunerea în româneşte a textului lui Michel Quoist se bucură de o limpezime unică, limpezime garantată nu numai de găsirea echivalenţelor lingvistice, ci şi – mai ales – de `imersiunea` traducătorului în sfera preocupărilor, interogaţiilor şi răspunsurilor formulate sau insinuate de opera originală, aşa încât credem că accesul cititorului român la conţinutul cărţii devine mult mai uşor”.
Imagini
