Reflecţia Cardinalului Cordes despre Post
24.02.2009, Vatican (Catholica) - Miercuri, 25 februarie 2009, Papa Benedict al XVI-lea nu va ţine dimineaţa tradiţionala audienţă generală, şi va prezida, în cursul după-amiezii, ritul de binecuvântare şi de punere a cenuşii pe cap, care marchează începutul Postului Mare, la Sfânta Liturghie din bazilica romană paleocreştină Sfânta Sabina de pe colina Aventin. Liturghia va fi precedată de procesiunea de pocăinţă cu plecarea de la bazilica Sfântul Anselm situată la câteva sute de metri depărtare. Contactat de redacţia centrală a Radio Vatican, Cardinalul Paul Josef Cordes, preşedintele Consiliului Pontifical „Cor Unum”, s-a opreşte asupra valorii atribuite de Papa Benedict al XVI-lea postului creştin, în Mesajul său pentru Postul Mare 2009, cu tema „După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame” (Matei 4,2).
„Sunt foarte bucuros că Papa a ales această temă. Trăim într-o lume în care există un cult al trupului. E adevărat că Sfântul Paul spune: `Nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup` (Efeseni 5,29), şi e deci important a ţine la trup. Dar uneori această grijă este exagerată. Numai în Germania au fost vândute 18 milioane de kit-uri pentru slăbire. Ştim toţi că trebuie fim limitaţi la a îngriji excesiv trupul propriu. Prin urmare, din partea Papei era important să vorbească despre post. În afară de aceasta, şi alte religii practică postul. Cunoaştem luna Ramadan în islam: într-un context cu diversităţi religioase, este deci o îndatorire foarte importantă a sublinia întâi postul şi după aceea a descoperi şi specificul său creştin”.
Cardinalul este de acord cu faptul că o grijă obsesivă pentru trup poate duce la o idolatrizare a trupului. „Romanii spuneau: Mens sana in corpore sano. O minte sănătoasă are nevoie de un trup sănătos. Trupul are valoarea sa, nu putem nega aceasta. Însă a îngriji excesiv propriul trup are întotdeauna riscurile sale. Toată publicitatea, de exemplu, vrea să arate trupul frumos: rar prezintă bătrânii care suferă. Trupul este pus astfel în evidenţă, motiv pentru care nu mai vedem faptul că mai important decât trupul sau împreună cu el trebuie să fie spiritul, voinţa, libertatea. Sunt valori abstracte dar importante pentru păstra o stare corectă şi sănătoasă a trupului. Cultul trupului este foarte periculos. Evident, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să tratăm bine trupul, dar nu trebuie să se exagereze în dorinţa ca trupul să predomine voinţa omului, altminteri, trupul devine un tiran”.
Explicând prin ce se distinge practica postului creştin de cel al altor religii, Cardinalul a spus: „Dacă ne uităm la celelalte mari religii descoperim că islamul, de pildă, nu are o relaţie cu Creaţia aşa cum are creştinismul. Islamul nu poate descoperi în Creaţie nici un element divin deoarece Dumnezeu este foarte departe de creaţie: există un abis între Dumnezeu şi ea. Dumnezeu inspiră creaţia prin lege, prin sharia, dar nu are o relaţie personală cu creaţia. În schimb, creştinul poate să se identifice cu Creaţia, deoarece Cristos este Fiul lui Dumnezeu şi s-a întrupat, a luat trupul nostru. Acesta este un lucru de nedepăşit, deoarece în felul acesta noi putem avea în Creaţie o relaţie cu Dumnezeu însuşi. Cristos este modelul nostru, El a mers în pustiu şi astfel putem găsi în post persoana lui Isus Cristos. Mi se pare că toate metodele postului sunt importante, dar scopul este acela de a vedea cum Isus Cristos trăieşte postul în pustiu: acolo ne găsim în faţa unei persoane. Islamul are în faţă o lege, un Dumnezeu ce e departe, noi îl avem pe Cristos aproape care ne dă exemplu cum să postim. Metodele postului au acest scop şi nu sunt atât de importante: important este a-l găsi pe Cristos. Papa spune în mesajul său că postul ne ajută să ne dedicăm total lui Dumnezeu”.
Preşedintele Consiliului Pontifical „Cor Unum” a mai arătat că postul de bună voie în timpul Postului Mare poate contribui la a combate foamea din lume. „Papa o spune destul de clar în Mesaj. Dacă mă lipsesc de ceva bun şi util pentru trup, îmi rămâne şi o anumită sumă de bani. Dacă îmi abţin ochii de a privi la televizor un anumit timp, voi avea timp pentru a mă ruga. Dacă îndepărtez din inima mea orgoliul, voi avea dorinţa să mă mărturisesc. Astfel, timpul Postului Mare este pentru mine un timp de aprofundare a vieţii creştine. Este aproape un curs de exerciţii spirituale. Iar Biserica ne oferă 40 de zile pentru a ne pregăti la sărbătoarea Paştelui. Sunt bucuros de acest Mesaj deoarece uneori în lume pregătirea Paştelui era doar un timp de pregătit colecta şi lumea să gândea în sine: dacă fac o bună ofertă m-am pregătit pentru sărbătoare. În schimb, Mesajul Papei din acest an ne arată clar că sunt şi alte elemente importante ce ne indică adevăratul sens al Postului Mare, care vrea să ne pregătească să celebrăm Paştele ca misterul morţii şi învierii lui Isus Cristos. Numai cine a murit poate simţi bucuria Învierii şi numai cine a făcut cu adevărat trecerea spre această moarte, lepădându-se de sine, va avea bucuria de a celebra în privegherea Paştelui bucuria Învierii”.

Postul este un act de voinţă proprie, pornit din credinţa si speranţa în viaţa veşnică, pentru a ne apropia de Dumnezeu. Astfel prin exercitarea voinţei, raţiunea spirituală să poată stăpâni pofta trupească, iar sufletul să se poată apropia de Dumnezeu. Postul nu se restrânge doar la mâncare, la alimente, aspectul spiritual al postului este ai important. Adevaratul post este despartirea de de răutate, înfrânarea limbii, reţinerea de la mânie, tăierea poftelor şi a defăimărilor, a minciunilor şi a jurămintelor strâmbe. Prin excelenţă acesta este o perioadă de pregătire în care postim aici, acum, pentru ca, la timpul rânduit, să putem participa la masa Ospăţului etern.