Să îi invocăm pe îngeri deseori
01.03.2009, Vatican (Catholica) - Mii de credincioşi, romani şi pelerini, în ciuda vremii ploioase, s-au reunit duminică, 1 martie 2009, la amiază, în Piaţa San Pietro pentru tradiţionala rugăciune mariană împreună cu Sfântul Părinte. În prima duminică a Postului Mare după calendarul latin, Liturghia propune relatarea Sfântului Marcu despre ispitirea lui Isus în pustiu, imediat după botezul în râul Iordan. Papa Benedict al XVI-lea, comentând fragmentul evanghelic, s-a referit la îngeri şi la diavol, îndemnând credincioşii să nu subevalueze rolul îngerilor atât de frecvenţi în istoria biblică, din contra să-i invoce deseori. După rugăciunea Angelus, Papa a salutat muncitorii de la diferite întreprinderi din Italia prezenţi în Piaţă pentru a-şi manifesta îngrijorarea pentru locurile de muncă. Vă oferim alocuţiunea Papei după traducerea Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Astăzi este prima duminică a Postului Mare, iar Evanghelia, cu stilul sobru şi concis al Sfântului Marcu, ne introduce în climatul acestui timp liturgic: „Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana” (Marcu 1,12). În Ţara Sfântă, la vest de râul Iordan şi de oaza de la Ierihon, se află deşertul lui Iuda, care prin văi stâncoase, depăşind o înălţime de circa o mie de metri, urcă până la Ierusalim. După ce a primit botezul de la Ioan, Isus se avântă în acea singurătate condus de însuşi Duhul Sfânt, care se aşezase deasupra Lui consacrându-l şi revelându-l ca Fiu al lui Dumnezeu. În pustiu, loc al încercării, cum arată experienţa poporului lui Israel, apare într-o formă vie şi dramatică realitatea kenozei, a dezgolirii lui Cristos, care s-a despuiat de forma lui Dumnezeu (cf. Filipeni 2,6-7). El, care nu a păcătuit şi nu poate păcătui, se supune încercării şi de aceea poate suferi cu noi slăbiciunea noastră (cf. Evrei 4,15). Se lasă ispitit de Satana, potrivnicul, care încă de la început s-a opus planului de mântuire al lui Dumnezeu în favoarea oamenilor.
Aproape în fugă, în povestirea scurtă, în faţa acestei figuri obscure şi tenebroase care îndrăzneşte să-l ispitească pe Domnul, apar îngerii, figuri luminoase şi misterioase. Îngerii, spune Evanghelia, „îl slujeau” pe Isus (Marcu 1,13); ei sunt opusul Satanei. „Înger” înseamnă „trimis”. În tot Vechiul Testament, găsim aceste figuri care în numele lui Dumnezeu ajută şi îi călăuzesc pe oameni. Este de ajuns să amintim Cartea lui Tobia, unde apare figura îngerului Rafael care îl asistă pe protagonist în atâtea vicisitudini. Prezenţa liniştitoare a îngerului Domnului însoţeşte poporul lui Israel în toate evenimentele bune şi rele. În pragul Noului Testament, Gabriel este trimis să le vestească lui Zaharia şi Mariei evenimentele fericite care sunt începutul mântuirii noastre; şi un înger, al cărui nume nu este spus, îl avertizează pe Iosif, orientându-l într-un moment de incertitudine. Un cor de îngeri aduce păstorilor vestea cea bună a naşterii Mântuitorului; la fel vor fi tot îngerii care anunţă femeilor vestea de bucurie a învierii Sale. La sfârşitul timpurilor, îngerii îl vor însoţi pe Isus la venirea Sa în slavă (cf. Matei 25,31). Îngerii îl slujesc pe Isus care este desigur superior lor, şi această demnitate este aici, în Evanghelie, proclamată în mod clar, deşi discret. De fapt şi în situaţia de extremă sărăcie şi umilinţă, când este ispitit de Satana, El rămâne Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Domnul.
Dragi fraţi şi surori, am înlătura o parte considerabilă din Evanghelie dacă am lăsa de o parte aceste fiinţe trimise de Dumnezeu, care anunţă prezenţa Sa între noi şi îi sunt un semn. Să le invocăm deseori, ca să ne susţină în strădania de a-l urma pe Isus până la a ne identifica cu El. Să le cerem, în special în această zi, să vegheze asupra mea şi asupra colaboratorilor mei din Curia Romană care în această după-amiază, ca în fiecare an, vom începe săptămâna de Exerciţii spirituale. Maria, Regina Îngerilor, roagă-te pentru noi!
