Eloi Leclerc: Înţelepciunea unui sărac
05.03.2009, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Înţelepciunea unui sărac”, scrisă de Eloi Leclerc şi tradusă din franceză de Agnes Davidovici. Pr. francez Eloi Leclerc, scriitor şi profesor de filozofie, s-a născut la Landernau, Finistere (Bretania) în 1921, într-o familie cu 11 copii. Intrat în rândurile franciscanilor minori în 1939, a fost deportat în iulie 1944 la Buchenwald. A evocat această cumplită experienţă în „Soarele se ridică peste Assisi”, apărută în 1999. Cartea care l-a făcut cunoscut, reeditată constant în Franţa, „Înţelepciunea unui sărac”, apărută pentru prima oară în versiune românească, este un titlu de referinţă în literatura de spiritualitate, tradus în numeroase limbi.
În încercarea grea care i-a marcat tinereţea, Eloi Leclerc s-a simţit ajutat şi susţinut de către sfântul Francisc, prin faptul că, într-o lume de asemenea foarte dură, acesta a ştiut să suscite în jurul său fraternitatea, să croiască o cale de împăcare între oameni. Mesajul sfântului, cu multiple faţete, rămâne mereu actual, iar Eloi Leclerc a ştiut să-l prezinte simplu, adânc şi convingător. Redăm în continuare câteva fragmente din prefaţa autorului, publicate pe Ercis.ro: „Poate că nu s-a spus niciodată ceva mai cumplit pentru a condamna vremea noastră decât: `Ne-am pierdut simplitatea`. Când spui aşa ceva, nu înseamnă neapărat că osândeşti progresele ştiinţei şi tehnicii, cu care lumea noastră se mândreşte atât. În sine, progresul în aceste domenii este vrednic de admiraţie. Atât doar că el nu s-a realizat fără pierderi considerabile pe plan omenesc. Mândru de ştiinţa lui, de tehnicile de care dispune azi, omul şi-a pierdut ceva din candoarea de altădată”.
„Pe calea ce ne poate duce către o regăsire a duhului copilăriei, un om simplu şi împăcat cum a fost Francisc din Assisi are ceva să ne spună. Ne aduce un mesaj esenţial, un mesaj capital. Căci sfântul acesta din Evul Mediu, incredibil de apropiat de noi, parcă ne iese în întâmpinare. Parcă ne-a ghicit dinainte drama, el care scria cândva: `Bucură-te, regină înţelepciune, Dumnezeu să te mântuie, împreună cu sora ta, curata simplitate`. Vai! Cât de mult simţim acest lucru: înţelepciunea nu mai este pentru noi, cei atât de încărcaţi de comorile ştiinţei, încât curata simplitate nu ne mai spune nimic. Cine însă ne-ar putea face să înţelegem mai bine ce înseamnă limpedea simplitate, ca Il Poverello, `micul sărac` din Assisi?”
„Cărticica de faţă îşi propune să zugrăvească înţelepciunea sfântului Francisc: sufletul lui adânc, esenţa poziţiei lui faţă de Dumnezeu şi de oameni. Nu am încercat să scriu o biografie. Dar am avut grijă să nu fabulez. Nu am urmărit o fidelitate ad litteram, ci o fidelitate lăuntrică, mai profundă decât cea a unei simple relatări istorice. O viaţă precum cea a sfântului Francisc din Assisi poate fi abordată din exterior, într-o încercare de a-i descifra, pas cu pas, pornind de la fapte, taina sufletului. Este un mod de a proceda legitim şi întotdeauna necesar. Dar, după ce ai procedat astfel şi ai reuşit să prinzi câte ceva din bogăţia lăuntrică a unui asemenea suflet, poţi încerca să-i redai plenitudinea şi într-un alt mod, încercând s-o faci perceptibilă. Ca să nu trădezi belşugul pe care l-ai întrezărit, se cere poate să optezi pur şi simplu pentru un mod de exprimare ce se înrudeşte mai degrabă cu arta decât cu istoria propriu-zisă”.
Imagini
