Al VII-lea centenar al începutului permanenţei Papilor la Avignon
07.03.2009, Vatican (Catholica) - Începând de sâmbătă, 7 martie 2009, au loc două zile de celebrări la Avignon, pentru marcarea celui de-al şaptelea centenar al începutului permanenţei Papilor în acest oraş din sudul Franţei. Prezidează ceremoniile trimisul special al Papei Benedict al XVI-lea, Cardinalul Paul Poupard, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Cultură. Reşedinţa pontificală a fost transferată la Avignon de Papa Clement al V-lea pentru a garanta mai bine libertatea Bisericii, într-o perioadă în care la Roma autonomia Papilor era în pericol. După aproape 70 de ani, în 1377, Papa Grigore al XI-lea a decis întoarcerea la sediul roman.
Despre semnificaţia acestor celebrări a vorbit pentru Radio Vatican însuşi Cardinalul Paul Poupard, vorbind despre continuitate, „manifestarea faptului că de la Petru, primul Vicar al lui Cristos pe pământ, la Benedict al XVI-lea, trecând prin Avignon, Papalitatea îşi afirmă continuitatea bimilenară”. Din punct de vedere istoric, mutarea la Avignon „reprezenta necesitatea, percepută de Papa, de Cardinali şi de toţi, care, pentru a garanta exerciţiul ministerului lui Petru, trebuiau pentru moment să meargă afară din Roma, menţinând însă întotdeauna ideea de a se întoarce… Nu este vorba de captivitate, deoarece Papii s-au dus acolo în mod liber, neputând merge în altă parte. Oraşul Avignon era foarte important fiindcă se afla în orbita Statelor Pontificale şi este important să se repete: Avignon era aproape de regatul Franţei dar nu era în Franţa”.
Această şedere la Avignon, „pentru Biserică a însemnat un moment dificil, deoarece nu era deloc normal ca un episcop să fie constrâns să trăiască afară din Dieceză, mai ales când este vorba de Episcopul Romei. Însemna că Papalitatea era supusă transformărilor politice şi, de fapt, a trebuit să ajungem în timpurile noastre cu Pactele Laterane, de la încheierea cărora am sărbătorit luna trecută 80 de ani, care au asigurat independenţa Sfântului Scaun”. Legat de apelurile Sf. Ecaterina de Siena pentru ca Papii să se întoarcă la Roma, Cardinalul a precizat: „Nu este vorba că ar fi fost de o parte Papa care dorea să rămână la Avignon şi de altă parte Ecaterina de Siena: Papa dorea să se întoarcă la Roma, dar existau dificultăţi. În apeluri – pe care le-am citit şi care sunt texte aprinse – Ecaterina spune că nu e normal ca Episcopul Romei să fie în afara Romei şi că Cristos îl vrea la Roma”.
„De fapt, când se citeşte istoria, se descoperă că Papa, care a luat decizia de a se întoarce la Roma, a avut un mare curaj, întrucât anturajul său nu considera că este bine să se întoarcă, deoarece cunoştea situaţia de la Roma. Sf. Ecaterina a avut însă un rol spiritual important dându-şi contribuţia pentru ca dificultăţile să fie depăşite”. Această pagină de istorie transmite Bisericii de astăzi, „în mod simplu, dar foarte ferm, că cele spuse de Isus în Evanghelie sunt clare: `daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu` (Marcu 12,17). În afară de aceasta, spune că Papalitatea nu trebuie să aibă o putere temporală ci spirituală, cum a spus Papa Pius al XI-lea pentru semnarea Pactelor Laterane: este necesar un petic de teren exclusiv pentru a putea fi în ochii lumii independenţi de puterile temporale”.
