Viaţa contemplativă este un „plămân spiritual” pentru lume

11.03.2009, Roma (Catholica) - Comunităţile contemplative sunt chemate să fie un fel de „plămân spiritual” pentru lume, pentru ca „respiraţia” spirituală să nu fie străină de forfota oraşelor, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea luni, 9 martie 2009, când le-a vizitat pe surorile oblate ale Sf. Francisca Romana. Pontiful s-a oprit la mănăstirea lor după ce a vizitat primăria Romei, unde s-a adresat primarului şi diferitelor autorităţi municipale. Vizita a avut loc chiar în sărbătoarea Sf. Francisca (1384-1440), pe care Sfântul Părinte a numit-o „cea mai romană dintre sfinţi”.

După ce a petrecut un timp în adorarea Preasfântului Sacrament şi venerând moaştele sfintei, Papa s-a adresat surorilor şi studenţilor care locuiesc în acel centru. Referindu-se la exerciţiile spirituale de săptămâna trecută, la care a participat împreună cu Curia Romană, Pontiful a spus: „am simţit încă o dată cât de indispensabile sunt tăcerea şi rugăciunea”. El a subliniat faptul că mănăstirea se află în chiar inima oraşului, spunând apoi: „Cum am putea să nu vedem în aceasta simbolul nevoii de a repune dimensiunea spirituală în centrul convieţuirii civile, pentru a da sens deplin multiplelor activităţi umane?”

Episcopul Romei le-a spus călugăriţelor: „Comunitatea voastră, împreună cu celelalte comunităţi de viaţă contemplativă, este chemată să fie un fel de `plămân spiritual` al societăţii, pentru ca eficienţa, activismul unui oraş să nu fie lipsit de `respiraţia` spirituală, de referinţa la Dumnezeu şi la planul Său de mântuire. […] Aici se trăieşte un echilibru unic între viaţa religioasă şi cea seculară, între viaţa lumii şi cea din afara lumii. Un model care nu s-a născut în laboratoare ci din experienţa concretă a unei tinere romane, scrisă – s-ar putea spune – de însuşi Dumnezeu în extraordinara existenţă a Franciscăi. Nu este o întâmplare că pereţii acestui loc sunt decoraţi cu imagini din viaţa ei, demonstrând că adevărata zidire pe care Dumnezeu doreşte să o facă este viaţa de sfinţenie.”

În acest context, Papa a subliniat că şi astăzi „Roma are nevoie de femei care sunt total dedicate lui Dumnezeu şi semenilor lor; femei capabile să se reunească şi să aducă o slujire generoasă şi discretă; femei care să asculte de păstorii lor, dar şi să îi sprijine şi să îi motiveze cu sugestiile lor.” Această vocaţie „este darul unei maternităţi unite cu ascultarea călugărească, după modelul Mariei”, a reflectat Pontiful. „Inima Mariei este mănăstirea în care Cuvântul continuă să vorbească în tăcere, şi în acelaşi timp este sursa unei carităţi care conduce la gesturi curajoase, şi de asemenea la o generozitate perseverentă şi ascunsă.”