Doresc să îmbrăţişez întregul continent african
15.03.2009, Vatican (Catholica) - Călătoria apostolică în Africa, începând de marţi, 17 martie 2009, solemnitatea Sf. Iosif de joi, 19 martie, şi Jubileul paulin al universitarilor din toate continentele, încheiat duminică la Roma, s-au aflat în centrul alocuţiunii Papei Benedict al XVI-lea, rostită la întâlnirea duminicală din 15 martie cu credincioşii reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Pontiful a încredinţat prima sa călătorie apostolică în Africa mijlocirii cereşti a Sfântului Iosif, patronul Bisericii universale şi al său personal, şi a cerut credincioşilor să-l însoţească cu rugăciunea. Vă oferim alocuţiunea Papei după traducerea realizată de Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
De marţi 17 până luni 23 martie voi efectua prima mea călătorie apostolică în Africa. Mă voi duce în Camerun, în capitala Yaounde, pentru a încredinţa `Instrumentul de lucru` al celei de-a doua Adunări Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, care va avea loc în octombrie aici în Vatican; voi merge apoi mai departe în Luanda, capitala Angolei, o ţară care, după lungul război intern, a regăsit pacea şi acum e chemată să se reconstruiască în dreptate. Cu această vizită, doresc să îmbrăţişez în mod ideal întregul continent african: miile de diferenţe şi sufletul său profund religios; străvechile sale culturi şi drumul său anevoios de dezvoltare şi de împăcare; gravele sale probleme, rănile sale dureroase şi enormele sale potenţialităţi şi speranţe. Doresc să îi întăresc în credinţă pe catolici, să îi încurajez pe creştini în strădania ecumenică, să duc tuturor vestea de pace încredinţată Bisericii de Domnul înviat.
În timp ce mă pregătesc pentru această călătorie misionară, îmi răsună în suflet cuvintele apostolului Paul pe care Liturghia le propune meditaţiei noastre în duminica de astăzi, a treia din Postul Mare: „Noi îl propovăduim pe Cristos cel răstignit – scrie Apostolul creştinilor din Corint – ceea ce pentru iudei înseamnă scandal, iar pentru păgâni o nebunie, dar pentru noi, cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1Corinteni 1,23-24). Da, iubiţi fraţi şi surori! Plec în Africa cu conştiinţa că nu am altceva de propus şi de dat tuturor celor pe care îi voi întâlni decât pe Cristos şi Vestea cea Bună a Crucii Sale, mister de iubire supremă, de iubire divină care învinge orice rezistenţă umană şi face posibile până şi iertarea şi iubirea pentru duşmani. Acesta este harul Evangheliei capabil să transforme lumea; acesta este harul care poate să reînnoiască şi Africa, deoarece generează o irezistibilă forţă de pace şi de reconciliere profundă şi radicală. Biserica nu urmăreşte deci obiective economice, sociale şi politice; Biserica îl vesteşte pe Cristos, având certitudinea că Evanghelia poate să atingă inimile tuturor şi să le transforme, reînnoind astfel din interior persoana şi societatea.
Pe 19 martie, tocmai în timpul vizitei pastorale în Africa, vom celebra solemnitatea Sfântului Iosif, patronul Bisericii universale, precum şi al meu personal. Sfântul Iosif, avertizat în vis de un înger, a trebuit să fugă cu Maria în Egipt, în nord-estul Africii, pentru a-l salva pe Isus abia născut, pe care regele Irod voia să-l ucidă. S-au împlinit astfel Scripturile: Isus a păşit pe urmele străvechilor patriarhi şi, la fel ca poporul lui Israel, s-a reîntors în Ţara Promisă după ce a fost în exil în Egipt. Mijlocirii cereşti a acestui mare Sfânt îi încredinţez apropiatul pelerinaj şi populaţiile întregii Africi, cu provocările care le marchează şi speranţele care le însufleţesc. În special, mă gândesc la victimele foametei, ale bolilor, nedreptăţilor, conflictelor fratricide şi ale oricărei forme de violenţă care din păcate continuă să lovească adulţi şi copii, fără să cruţe misionari, preoţi, călugări, călugăriţe şi voluntari. Fraţilor şi surorilor, însoţiţi-mă în această călătorie cu rugăciunea voastră, invocând-o pe Maria, Mama şi Regina Africii.
